‘’6 Iunie: Muncitor surprins sub un mal de pământ. 6 Iulie: Mal de pământ surpat la Şimleul Silvaniei. 7 August: Bărbat prins până la gât de un mal de pământ la Feldioara. 9 August: Un muncitor prins sub un mal de pământ surpat și alți doi scoși la suprafață. 18 Septembrie: Muncitor prins sub un mal de pământ. 7 Decembrie: Accident de muncă pe o proprietate privată în Craiova. [1]

– “Unde ești bă?! Băăăă! Veniți repede, bă!“

Era dimineața zilei de 5 mai 1997. Lucram la înlocuirea subtraversării căii ferate Copșa Mică-Sibiu cu conducta de transport gaze naturale DN300 Agârbiciu-SRM Sibiu I și era pentru prima dată când un „Băă!“ de tip „baracă de șantier“ mi-a căzut bine la suflet. Cu câteva ore înainte îl rugasem respectuos pe noul meu director să îmi dea voie să mut, împreună cu un coleg de echipă, de pe o parte pe alta a căii ferate prăjinile de foraj folosite la realizarea subtraversării. Răspunsul lui a fost simplu și destul de clar: “Nu! Singur.”

Fusesem angajat de doar de câteva săptămâni la privat și toate regulile muncii (cam toate nescrise) îmi erau noi. Pe atunci la privat se plătea bine. În cazul meu eram plătit pentru fiecare metru linear de foraj realizat de echipă pe zi.

Prăjinile folosite de utilajele de foraj orizontal dirijat, numite și rig-uri, de 12 tone-forță sunt destul de grele. Şi mai sunt și lungi. Este greu să le ții în echilibru pe umăr mai ales când ți se cere să le treci singur peste rambleul unei căi ferate. După primii cinci pași ești cam îndoit de spate, apoi încet, încet prăjina își transferă profilul suprafeței exterioare pe umărul tău. Dar no! Venisem cu elan după șase luni de stagiu militar, eram plătit decent, lucram aproape de familie și asta conta cel mai mult. Rig-ul împingea sau trăgea prăjină după prăjină dintr-o parte a căii ferate, eu le scoteam din groapa de primire și le aduceam înapoi peste calea ferată la rig. Groapa de poziție nu era foarte adâncă, 2,0÷2,5 metri sub linia terenului de bază al căii ferate.

Eram acolo în groapă când malul de pământ s-a surpat peste mine. Nu a făcut mare zgomot și totul a durat mai puțin de o secundă. Nu am avut timp să înțeleg ce se întâmplă. Norocul meu a fost că am avut cu mine o lopată a cărui mâner a redus puțin din greutatea volumului de pământ ce a venit peste mine și care mă apăsa pe piept. Am mai avut norocul că m-a surprins stând în picioare. După două, trei secunde mi-am dat seama ce s-a întâmplat, apoi am încercat să mă mișc. Greuț. Eram complet „îmbrățișat”… cam asta este senzația. Apoi am încercat să spun ceva. Nici o șansă. Greutatea solului ce te apasă pe piept este mare și nu poți scoate decât ceva sunete ciudate într-o limbă ce seamănă cu olandeza. Apoi a urmat acel dulce “Unde ești bă?! Băăă! Veniți repede băă!“ și m-au scos afară.

Eram puțin murdar, dar ne-am continuat treaba pentru că toată echipa era plătită pentru fiecare metru linear de foraj realizat pe zi și asta conta destul de mult.

Aflu și citesc des că au fost însă mulți alții care din păcate nu avut norocul meu, acela să fie prinși de mal în picioare. Ori alții în care gropa de poziție sau sanțul (plus înălțimea volumului de sol excavat!) să fie mai adâncă de 2,0 metri. Cel puțin cinci muncitori români nu au ajuns acasă la familiile lor în cursul anului trecut din cauza surpării unor sanțuri sau a unor gropi de poziție. Se întâmplă de obicei când malurile nu sunt asigurate suficient sau chiar deloc, din cauza modificării caracteristicilor solului exacavat și amplasat lângă sanț, modificări cauzate de precipitații sau de dezghețarea solului. Se mai întamplă și din cauza amplasării vechiculelor de transport materiale sau  echipamentelor de excavație mult prea aproape de marginea sanțului. Şi se întâmplă în principal din cauza nerespectării prescripțiilor din documentația tehnică a proiectului.

Îngrijiți-vă, vă rog, de cei ce intră în sanț și gropile de poziție! De ei depinde calitate unei fundații, a unei suduri în polietilenă sau oțel (Fig. 2), sau a unei izolații anticorozive aplicate în șantier. Şi de ei depinde succesul unui proiect, mai mare sau mai mic, renumele firmei contractoare sau al beneficiarului lucrării. Desigur, acolo unde aceste lucruri sunt prețuite!

[1]Titluri Mass Media Romania 2018