ANRE a publicat „Normele de aplicare în domeniul gazelor naturale” a OUG 114/2018, prin care dorește să se armonizeze legislația secundară existentă cu prevederile legale în vigoare. Analizând cu foarte mare indulgență, făcând abstracție de articolele și anexele care lipsesc din documentele publicate, nu pot să afirm decât că este un act normativ amatoricesc, lipsit de o aplicabilitate efectivă.

Depășindu-și atribuțiile legale stabilite în legea de funcționare, ANRE dorește să reglementeze vânzarea tuturor gazelor naturale din producția internă, fapt pentru care dorește aprobarea unui Contract-cadru de vânzare – cumpărare a gazelor naturale încheiat între producătorii de gaze naturale și furnizorii de gaze naturale sau clienții finali eligibili. Conform art. 10 din legea de funcționare a ANRE, atribuțiile sale sunt să elaboreze și aprobe contractele-cadru pentru furnizarea gazelor naturale către clienți, în condițiile legii. Legea pentru sectorul gazelor naturale, cu modificările aduse de OUG 114/2018 stabilește la art 124 că “producătorul are obligația să vândă cu prioritate către furnizori, în condiții reglementate de ANRE, pentru asigurarea întregului necesar de consum al clienților casnici”, fără nici o trimitere la alte tipuri de consumatori.

Analizând prevederile Contractului Cadru de reglementare a vânzării producției interne de gaze, ne surprinde amatorismul cu care s-a realizat acesta:

• obligația de vânzare – cumpărare a gazelor naturale cu un profil zilnic constant pe tot parcursul anului. România este caracterizată de variații ale consumului zilnic de gaze de până la 10 ori între consumul zilnic minim și consumul zilnic maxim;
• prețul gazelor naturale din producția internă extrase din depozitele de înmagazinare subterană este de 68 lei/MWh, la care se adaugă tarifele de înmagazinare subterană a gazelor naturale, aprobate de ANRE, este o prevedere care nu ia în considerare costurile de finanțare a depozitării care sunt cuprinse între 6-8 luni, marja comercială etc. operație care în afara clienților casnici nu poate fi susținută financiar, de către furnizori;
• facturarea contravalorii gazelor naturale livrate este obligatoriu a se realiza de Vânzător, în termen de maximum 1 zi de la terminarea fiecărei luni de livrare. Acest articol dovedește necunoașterea realităților din teren, a faptului că sunt necesare adunarea datelor de la un număr de câteva sute de panouri de măsurare, calculul energiei, divergențe, erori, semnarea PV, alocarea pe cumpărători etc.
• în contract se stabilește obligația de a nu constitui garanții pentru contravaloarea gazelor naturale vândute dacă se face plata în avans în condițiile în care Contractul cadru stabilește că modalitatea de Plată a contravalorii gazelor naturale livrate se efectuează în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii facturii de către Vânzător;

Metodologiile de aplicare a OUG 114/2018 propuse de ANRE împreună cu Contractul cadru de vanzare a producției de gaze, scoate de asemenea în evidență modificări ale legislației secundare inaplicabile și neoperabile:

• obligarea participanților pe piața de gaze ca în cadrul punctelor de intrare/ieșire în/din SNT să realizeze nominalizări/renominalizări, corelarea nominalizărilor, alocarea inclusiv calcul dezechilibrelor zilnice și finale și a tarifelor pentru dezechilibru să se realizeze defalcat la nivel de clienți casnici și clienți non casnici pe care îi are un furnizor în portofoliu. De asemenea există obligația ca alocarea gazelor naturale să se facă separat în baza citirilor zilnice la clienții finali și a cantităților alocate în baza profilelor de consum. Aplicarea acestei prevederi este imposibil să se realizeze de la 1 aprilie 2019, deoarece impune realizarea unor modificări masive în platforma TRANSGAZ în termen de câteva zile, modificări care probabil trebuie să se realizeze de către firme specializate, pentru a apela la serviciile acestor firme trebuie să ai bani în buget, serviciile se achiziționează prin licitație, licitațiile au termene legale care trebuie respectate, și în final este nevoie de timp să analizezi, să realizezi modificările în platformă, să le verifici și să le validezi. Adică TRANSGAZ are nevoie de mai mult decât 30 de zile, cât alocă ANRE acestor operațiuni.
• se stabilește o nouă procedură care validează alocarea zilnică de vânzare și prestare a serviciilor ca fiind definitivă. Un element care deși este necesar, deoarece este incomplet abordat și reglementat, va duce în practică la multe probleme în aplicare ei :
  • va aduce diferențe în minus între suma zilnică alocată de Operatorii de distribuție pe bază de profile de consum și măsurarea efectivă la final de lună la consumatori. Această diferență în minus va plasa furnizorii în situația de a fi vândut gaze a căror proprietari nu erau, în fapt îi plasează în situația realizării unor ilegalități.
  • va aduce diferențe în plus între suma zilnică alocată de Operatorii de distribuție pe bază de profile de consum și măsurarea efectivă la final de lună la consumatori. Această diferență în plus, va plasa furnizorii în situația de a fi acuzați de ”furt” de gaze, aceștia apărând că au achiziționat mai multe gaze și au vândut mai puține gaze. Dar gazele ”furate” sunt purtătoare de accize, TVA, impozite pe profit etc., respectiv furnizorii sunt în situația realizării și a unei evaziuni fiscale.
  • gazele incorect determinate se vor regăsi în creșterea/reducerea artificială și ilegală a consumului tehnologic la operatori.
• Echilibrarea comercială așa cum este propusă a se desfășura prin Normele de aplicare a OUG 114/2018, nu este posibil de pus în practică. Respectiv în situația în care este excedent într-o zi pe pe piața de gaze, adică datorită creșterii temperaturilor s-au consumat mai puține gaze din producția internă, nu are cine să le cumpere deoarece s-a atins nivelul stabilit prin coș pentru toți participanții pe piață. În situația în care este deficit într-o zi pe piața de gaze, respectiv datorită scăderii temperaturilor s-au consumat mai multe gaze din producția internă și toată lumea vrea să cumpere gaze din producția internă pentru a-și realiza coșul de gaze lunar impus de ANRE, gaze care de fapt nu există. Articolul privind echilibrarea comercială, așa cum este scris se poate aplica doar dacă intrările de gaze din producția internă sunt perfect egale cu ieșirile prognozate de gaze din producția internă și sunt doar dezechilibre între UR. O situație în fapt teoretică, inexistentă în practică.
• se impune TRANSGAZ – ului să pună la dispoziția UR platformele de tranzacționare destinate tranzacțiilor cu produse intra zilnice sau pentru ziua următoare până la data de 1 aprilie 2019. O obligație, care consider, că nu poate fi pusă în practică într-un termen atât de scurt, dovedind lipsa conectării în realitate a autorilor acestor texte.
• se stabilește că prețul marginal de cumpărare, în cazul gazelor naturale din producția internă necesare pentru acoperirea consumului clienților finali, este egal cu prețul mediu ponderat, plus componenta de ajustare, reprezentând un procent de 10%. În acest articol nu se stabilește despre ce fel de preț este vorba, prețul gazelor din intern, a gazelor din import, a unui coș intern-import, nu se stabilește care este formula de ponderare – zilnică/lunară. În conformitate cu elementele precizate în lege și prezenta normă, furnizorii trebuie să vândă și consumatorii să cumpere gaze conform elementelor stabilite:
  • doar producție internă pentru populație, ceea ce înseamnă că gazele necesare acoperirii dezechilibrelor pot să fie achiziționate la un preț maxim de 68 lei/MWh (conform OUG 114/2018)
  • producție internă și import în baza unui coș lunar stabilit de ANRE, ceea ce face ca pentru gazele din producția internă prețul, inclusiv pentru gazele necesare acoperirii dezechilibrelor nu poate să fie mai mare decât 68 lei/MWh (conform OUG 114/2018),

astfel, se ajunge în situația în care orice deficit din producția internă să nu poată fi penalizat, ceea ce invită la dezechilibre pentru componenta de gaze din producția internă.

• un articol care sfidează profilul anual de consum de pe piața casnică, prevede: “Cantitățile lunare de gaze naturale din producție internă pentru care cei doi producători au obligația să încheie contracte de vânzare-cumpărare cu furnizorii în scopul asigurării necesarului de consum al clienților casnici se determină prin împărțirea cantităților determinate în conformitate cu art. 9 la numărul de luni aferent perioadei respective și se avizează de către ANRE prin Decizie a președintelui ANRE.”
• ANRE va stabili anual un coș lunar de gaze intern-import pe baza datelor anului precedent și a estimărilor pe anul în curs, pe care consumatorii non-casnici trebuie să-l respecte sub amenințarea amenzilor. Acest coș stabilit anual nu poate fi modificat decât dacă se modifică previziunile lunare ale consumului casnic sau dacă se modifică previziuni ale estimărilor de producție ale producătorilor de gaze. Cu alte cuvinte este imposibilă modificarea coșului de gaze în timpul lunii, ceea ce va determina situații în care vom fi pusi în situația de a opri/porni zilnic sonde de gaze (operațiune în fapt aproape imposibil de pus în practică și periculoasă din punct de vedere tehnologic și economic), în detrimentul importului de gaze.
• având în vedere variațiile mari ale consumului de gaze din România cu temperatura exterioară, în nici o lună din an, furnizorii de gaze nu vor respecta coșul anual stabilit de ANRE, fiind supuși unui proces continuu de amendare. Nerespectarea coșului de gaze va determina imposibilitatea respectării cerințelor Codului Rețelei sub aspectul încadrării în capacitatea rezervată pe fiecare componentă a sursei de gaze, în asigurarea echilibrării între cantitatea intrată/ieșită din SNT pentru cantitatea de gaze din import, intern, înmagazinare intern, înmagazinare import, pentru clienții casnici și non casnici, în funcție de modul de realizare a alocărilor prin măsurare sau profil de consum.
• o altă prevedere controversată este modul în care s-a dorit rezolvarea accesului la cantitățile de gaze din intern:
  • în situația în care cantitatea de gaze naturale din producția internă este mai mare decât necesarul anual solicitările furnizorilor sau NC, se realizează pro-rata cu ponderea fiecărui producător în producția totală de gaze naturale. Această prevedere este inutilă deoarece nu se va ajunge în perioada 2019-2022 într-o astfel de situație.
  • în situația în care cantitatea de gaze naturale din producția internă este mai mică decât necesarul anual solicitările furnizorilor sau NC, se realizează pe baza principiului primul venit-primul servit până la contractarea întregii cantități de gaze naturale puse la dispoziție de fiecare producător în parte. Această prevedere deschide drumul apariției noilor Băieți Deștepți.

Normele de aplicare nu tratează situația în care în anumite zile consumul de gaze al populației depășește potențialul surselor interne și ale gazelor extrase din înmagazinare (situație care a fost prezentă în anii anteriori). În această situatie populația ar trebui să consume gaze din import, dar este interzis prin lege!