Lumea nu are alternative sigure la scară largă, cu emisii scăzute de carbon și ieftine, la combustibilii fosili. Până la extinderea acestor alternative, lumea va continua să se confrunte cu cele două probleme energetice majore de astăzi: accesul la energie și emisiile de gaze cu efect de seră. Dar lumea are o altă problemă energetică globală care este la fel de mare: sute de mii de oameni nu au acces complet la energie suficientă, cu consecințe teribile pentru ei înșiși și pentru mediu.

O criză climatică pune în pericol mediul natural din jurul nostru, bunăstarea noastră de astăzi și bunăstarea celor care vin după noi. De aceea este un subiect care trebuie să fie tratat corespunzător.

Producția de energie este cea mai responsabilă pentru emisiile globale de gaze cu efect de seră și, după cum arată graficul de mai jos, oamenii din cele mai bogate țări au cele mai mari emisii.

În țările în care oamenii au un venit mediu între 15.000 USD și 20.000 USD, emisiile de CO2 pe cap de locuitor sunt apropiate de media globală (4,8 tone CO2 pe an). În fiecare țară în care venitul mediu al oamenilor este peste 25.000 USD, emisiile medii pe cap de locuitor sunt mai mari decât media globală.

România este una din puținele excepții (avem 3,7 t CO2/persoana și un venit mediu de 31.000 USD/persoana) ! Suntem prea ecologiști?

Nu. Suntem prea săraci.

Săraci atât din punct de vedere energetic, cât și din punct de vedere economic.

Reducerea emisiilor la net zero CO2, va fi una dintre cele mai mari provocări ale lumii în anii următori. Dar problema energetică a lumii este de fapt și mai mare decât atât, pentru că lumea are nu una, ci două probleme energetice:

• cei care au emisii scăzute de carbon, nu au acces la energie.
• cei care au acces la energie produc emisii de gaze cu efect de seră mult prea mari.

Motivul pentru care emisiile celor săraci sunt scăzute, este că nu au acces la energie și tehnologie modernă, respectiv nu au acces la energie electrică și combustibili curați pentru încălzire, preparare apă caldă și gătit.

Atunci când oamenii nu au acces la surse moderne de energie pentru gătit și încălzire, se bazează pe surse de combustibil solid – în mare parte lemn de foc, dar și deșeuri agricole și gunoi sau oamenii se supun înfrigurării și înfomentării voite.

Sarcina generației noastre este așadar dublă: deoarece o bună parte din Români trăiesc în condiții proaste (jumătate din români consumă 50kWhe/lună – echivalentul a 2 becuri cu incadescență și un TV), trebuie să continuăm să facem progrese în lupta noastră împotriva sărăciei energetice. Dar succesul în această luptă se va traduce doar în condiții bune de viață pentru tânăra generație de astăzi, atunci când vom putea reduce emisiile de gaze cu efect de seră în același timp.

Cheia pentru a face progrese pe ambele fronturi este sursa de energie și prețul acesteia. Cei care trăiesc în sărăcie energetică nu își pot permite suficientă energie, iar cei care au lăsat în urmă sărăcia, își bazează noua fericire pe combustibilii fosili pentru a-și satisface nevoile energetice.

Odată ce o privim în acest fel, devine clar că problemele energetice gemene sunt într-adevăr cele două părți ale unei mari probleme. Ne lipsesc alternativele energetice la scară largă la combustibilii fosili, care sunt ieftine, sigure și durabile.

Fără tehnologii care să reducă emisiile de gaze cu efect de seră (SMR, CCS, hidrogen) suntem prinși într-o lume în care avem doar alternative proaste: zone rurale cu venituri mici care nu reușesc să satisfacă nevoile generației actuale; zone urbane cu venituri mari care compromit capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface nevoile; și zone cu venituri medii care eșuează din ambele aspecte.

Deoarece ani de zile nu am dorit dezvoltarea de noi tehnologii pentru a face posibilă această tranziție, este necesară inovația rapidă și la scară largă pentru ca lumea să facă față la această tranziție. Acesta este cazul majorității sectoarelor care produc emisii de carbon, în special în sectorul transporturilor (navigație, aviație, transport rutier) și al încălzirii, dar și al producției de ciment și al agriculturii.

Un sector în care am dezvoltat în ultimii ani mai multe alternative la combustibilii fosili este electricitatea. Energia nucleară și sursele regenerabile emit mult mai puțin carbon (și sunt mai sigure) decât unii combustibilii fosili. Totuși, după cum arată graficul de mai jos, ponderea lor în producția globală de energie electrică nu s-a schimbat prea mult: a crescut doar de la 36% la 38% în ultimele trei decenii.

Marea majoritate a țărilor lumii sunt încă foarte departe de a furniza energie curată, sigură și accesibilă la o scară masivă și, dacă nu facem progrese rapide în dezvoltarea acestor tehnologii, vom rămâne blocați în cele două alternative nesustenabile de astăzi: sărăcia energetică sau emisiile de gaze cu efect de seră.

Rezolvarea acestei dileme presupune  o profundă înțelegere a problematicii și o abordare inteligentă, care să determine acceptabilitatea în societate și mai ales un grad ridicat de suportabilitatea publică.

Mai puțini oameni săraci, înseamnă că oameni care au acces la mai multe bunuri, la mai multe aparate electrocasnice, să realizeze un consum energetic mai mare atât la nivel industrial (pentru realizarea bunurilor cerute), cât și în gospodării (prin folosirea electrocasnicelor achiziționate și a caselor mai mari care se vor construi, a mașinilor mai mari care se vor achiziționa).

Se poate schimba această paradigmă?

Da. Dacă politicile economice, sociale, fiscale, energetice și de mediu, sunt direcționate astfel încât, dezvoltăriile viitoare să aibă la bază energie curată (SMR, hidrogen, energie regională) și tehnologii de captare și stocare a carbonului (CCS).

Chiar dacă aparent CCS, este apelativul industriei grele și al sectorului energetic, în fapt CCS este apelativul societății, fiind o metodă eficientă de protejare a mediului și reglare a prețului în piața de energie, astfel încât creșterea nivelului de trai să se bazeze pe bunuri obținute cu emisii reduse de carbon și creșterea consumului urmare a acestor achiziții, sa determine utilizarea cu precădere a energiei cu emisii reduse de carbon.