Inducerea în mintea oamenilor a necesității unor acțiuni care să reducă emisiile de CO2, determină orientarea consumatorului către mașini mai scumpe, dar mai puțin poluante. Dar, multe dintre acestea sunt ”mai puțin poluante” doar pe hârtie (pe înscrisurile din Cartea Tehnică). Este foarte important să nu se permită deturnarea Politicilor de Diminuare a Schimbărilor Climatice de către Marketingul marilor companii. Toți vom avea de pierdut.

Transportul este seg,entul care determină cea mai mare sursă de emisii de CO2 din Europa, fiind responsabilă pentru emisiile a peste un sfert de toate gazele cu efect de seră. Emisiile de CO2 din transport au crescut cu un sfert din 1990 și continuă să crească, odată cu creșterea consumului de petrol din UE.

Cu excepția cazului în care emisiile din transport sunt controlate, obiectivele naționale privind clima pentru 2030 vor fi ratate. Pentru a îndeplini angajamentele climatice de la Paris din 2050, mașinile și furgonetele trebuie să fie în întregime decarbonizate, adică vânzările de mașini cu motor cu ardere internă trebuie să înceteze până în 2035.

Până în prezent, măsurile de combatere a emisiilor de la mașini și camionete au fost în mare parte un eșec. Dacă emisiile de biocombustibili pe ciclul de viață nu au fost luate în considerare în mod corespunzător (în loc să fie luate în considerare pe deplin regenerabile), emisiile de gaze cu efect de seră de la mașini și camionete ar fi în medie cu 10% mai mari decât statisticile oficiale. Noile reglementări privind emisiile de CO2 ale automobilelor au oferit doar o reducere de aproximativ 10% emisiile rutiere în cei 20 de ani de la încheierea primului acord voluntar în 1998. În ciuda acestui fapt, aparent majoritatea producătoriilor de automobile și-au atins obiectivele privind emisiile de CO2. Acest lucru a fost realizat prin diverse tertipluri, unul dintre acestea fiind determinat de exploatarea flexibilităților din testare, procedură care a însemnat decalajul dintre rezultatele testelor și performanța din lumea reală. Astfel, o creștere a diferenței între consumul din laborator (înscris în cartea tehnică a mașinii) și consumul real de la 9% în  2006, la 42% în 2016, a echivalat cu 31gCO2/km de economii false.

Difernța între consumul din laborator (înscris în cartea tehnică) și consumul real

Difernța între consumul din laborator (înscris în cartea tehnică) și consumul real pentru diferite mărci de autoturisme

Conform unui studiu publicat de Transport & Enviroment, în ciuda ”trișării” testelor, aproximativ jumătate dintre producătorii de mașini mai trebuie să accelereze progresul înregistrat pentru a-și atinge obiectivul pentru perioada de până în anul 2025.

Există mai mulți factori care contribuie la creșeterea emisiilor de CO2, dar greutatea autovehiculelor este una din cauzele principale.

Creșterea masei medii pentru diferite mărci de autoturisme

Vânzările de SUV au explodat în ultimii ani. Un SUV-ul mediu are emisii de 132gCO2/km comparativ cu 118gCO2/km pentru un segment mediu mașină. Cresterea în medie a greutății mașinilor noi a fost cu 124 kg între 2016 – 2020 care au contribuit la o creștere a emisiilor în medie cu aproximativ 10 g/km.

Creșterea puterii medii pentru diferite mărci de autoturisme

Puterea mașinilor noi a crescut, de asemenea, crescând consumul de combustibil și emisiile de CO2.

Dieselizarea, strategia principală a producătorilor de automobile de reducere a emisiilor de CO2, a dus la creșterea ponderii mașinilor diesel de la 36% în 2001 la un vârf de 55% în 2011.

O altă strategie a producătorilor de automobile a fost să crească vânzările de vehicule sub 50 g CO2/km (vehicule electrice cu baterie și vehicule hibride plug-in) și astfel să-și atingă obiectivele de emisii medii per mașini total vândute.

Există trei motive care stau la baza eșecului de a reduce emisiile de CO2 ale mașinilor și furgonetelor în ultimii ani:

Majoritatea Guvernelor nu sunt dispuse să limiteze cererea de mobilitate și  utilizarea propriei mașini din consoderente electorale

Industria auto eludează reglementările privind emisiile prin toate mijloacele legal posibile

Pentru a atinge obiectivele Acordului de la Paris, emisiile din transporturi trebuie reduse cu peste 90% până la 2050. O astfel de schimbare radicală nu poate fi realizată prin îmbunătățiri progresive ale vehicule existente, trecerea la gaze fosile, biocombustibili avansați și combustibili sintetici, deoarece nu pot fi produse volumele necesare pentru a alimenta toată mobilitatea. Nu poate consta în mașini electrice care să le încarci în zeci de minute sau ore și să aibă o autonomie de 150 – 200 km. A pretinde așa este a cortină de fum concepută pentru a perpetua mașinile cu motor. Mașinile viitoare vor fi electrice, pe hidrogen și LNG, încărcate rapid, cu o autonomie de 500 km și suficiente puncte de alimentare.

Toate aceste măsuri trebuie să fie combinate cu un transport public mai bun și infrastructură pentru mers pe jos și cu bicicleta. Există necesitatea utilizării fiecărui instrument pentru a combate emisiile de CO2 de la mașini și camionete și acum trebuie să acordăm prioritate schimbărilor transformatoare care pot oferi reduceri uriașe necesare ale emisiilor.