În data de 28 decembrie 2022, pe repede înainte, apărea fără nici o dezbatere OUG 186, care stabilea instituirea taxării supraprofiturilor pe zona de extracție oil&gas&coal, ținta principală a acestui OUG fiind OMV Petrom. Taxa a fost aplicată tuturor companiilor din acest sector. Dar, modul în care a fost scrisă OUG 186/2022 face ca exact firma vizată să nu se încadreze în condițiile legii pentru a fi supra-suprataxată! Victima sigură a legii fiind compania ROMGAZ!

Încă o dată, statul a făcut-o lată.

Acuzațiile aduse companiei sunt nefondate, atât timp cât aceasta respectă legea. Nu se pune problema că OMV Petrom nu vrea să plătească, LEGEA prevede că nu trebuie să plătească.

OUG 186/2022 prevede obligația achitării unei contribuții de solidaritate pentru anul fiscal 2022, dacă cel puțin 75% din cifra de afaceri provine următoarele sectoare: extracția țițeiului, extracția gazelor naturale, extracția huilei și fabricarea produselor obținute din rafinarea petrolului.

Conform rezultatelor financiare preliminare aferente anului 2022, OMV Petrom are în anul 2022 sub 75% din cifra de afaceri din sectoarele definite în OUG 186/2022.

Este adevărat că după apariția Regulamentului 1854/2022 pe data de 6 octombrie 2022, multe din companiile care activau în domeniile: extracția țițeiului, extracția gazelor naturale, extracția huilei și fabricarea produselor obținute din rafinarea petrolului, au inițiat masive activități în perioada octombrie – decembrie 2022, în alte sectoare de activitate decât acestea, spre exemplu trading, producția și vânzarea de energie electrică etc., tocmai pentru a nu atinge ca 75% din cifra de afaceri să fie realizată din domeniile prevăzute de lege.

Orice supraprofituri care se produc în mod conjunctural trebuie să se reîntoarcă parțial spre comunitatea care a generat supraprofiturile. Nu este corect ca supraprofiturile să ajungă doar în mâna acționarilor (indiferent dacă acționariatul este de stat sau privat), dar nici să devină supraimpozite și care să se piardă în găurile negre ale bugetului de stat (în anul 2013 se instituia supraimpozitarea profiturilor din sectorul gazelor naturale destinate protejării consumatorilor vulnerabili, dar banii au fost cheltuiți, iar consuamatorii vulnerabili nu au beneficiat 10 ani de aceste fonduri).

Apreciem că o prevedere în lege privind obligativitatea reinvestirii supraprofiturilor și doar în situația în care nu se întâmplă acest lucru să se treacă la supraimpozitarea firmelor, o astfel de construcție putea să stabilească obligația aplicării indifferent de cifra de afaceri și mai mult ar fi atras participarea companiilor la aceste construcții. O astfel de construcție ar fi fost win-win-win (cetățeni – stat – firme). Cetățenii – pentru că ar fi avut access la produse care astăzi nu sunt produse în România sau nu sunt în cantități suficiente, fiind importate și astfel având prețuri mai mari. Stat – deoarece se creștea reziliența și securitate națională, se dezvoltau noi bussinesuri generatoare de taxe și impozite la bugetul de stat. Firme – existența unei cereri mai mari decât oferta energetică, determina oricum necesitatea unor investiții în sectorul energetic, iar acestea aduceau noi viitoare profituri.

Un exemplu: Suntem printre puținele țări cu capacități de rafinare care exportăm uleiuri alimentare uzate pentru a fi folosite la realizarea de biocombustibili, pe care-l importăm ulterior la prețuri mari. Legea supraimpozitării putea să determine orientarea supraprofiturilor către dezvoltarea capacităților de producere a biocombustibililor. În situația în care rafinăriile investec cel puțin 80% din supraprofitul realizat în anul 2022, statul putea să vină cu scutirea de TVA pentru aceste investiții realizate și astfel dezvoltam sectorul producerii de biocombustibili în România. Începând de anul acest ponderea biocombustibili va crește în rândul combustibililor folosiți. Era o modalitate de a ne dezvolta economic și a aduce prețuri mai mici pentru benzina pe care o cumpără cei care au contribuit la realizarea acestor supraprofituri – oamenii.