Așa cum ne am obișnuit pe parcursul ultimului an avem din nou o lege care induce confuzie și pune românii pe drum sau îi pune la plată. Modul populist în care s-a dorit construirea legii plafonării prețului la energie prin introducerea diferitelor categorii de beneficiari (care în mod normal sunt apanajul altor acțiuni de sprijinire a consumatorilor), dar mai ales prin dorința de a se aplica plafonarea la un singur loc de consum, a determinat acest nou haos.

Legea plafonării prețului la energie electrică valabilă de la 1 ianuarie 2023 stabilește limitarea obținerii unui preț plafonat sub un nivel de 1,3 lei/kWh de obligativitatea consumatorului de a transmite până la 31 decembrie 2022 a unei solicitări către furnizorul de energie electrică prin care declar pe proprie răspundere că se ăncadrează în una din situațiile prevăzute de lege.

• utilizează dispozitive, aparate sau echipamente medicale necesare efectuării tratamentelor, în baza declaraţiei pe propria răspundere, pentru întreg consumul realizat;
  • au în întreţinere cel puţin 3 copii cu vârsta de până în 18 ani, respectiv 26 de ani, în cazul în care urmează o formă de învăţământ, pentru întreg consumul realizat;
  • familii monoparentale care au în întreținere cel puțin un copil cu vârsta de până la 18 ani, respective 26 ani în cazul în care urmează o formă de învațământ, pentru întreg consumul realizat
  • au mai multe locuințe, și pot și doresc să beneficieze de preț plafonat la energie electrică sub 1.3 lei/kWh
  • nu au mai multe locuințe, dar au adresa de domiciliu diferită de adresa de reședință, și pot și doresc să beneficieze de preț plafonat la energie electrică sub 1.3 lei/kWh

În lipsa acestei declarații depuse la furnizor, anterior lunii de livrare, un consummator chiar dacă are aceste drepturi, nu va beneficia de ele în luna de livrare.

Dar, modul în care a fost scrisă această lege duce la o măsură hilară. Legea stabilește că prețul plafonat sun 1,3 lei/kWh se aplică exclusiv pentru ”locurile de consum de domiciliu/reședință”. Această situație determină necesitatea ca un furnizor să acorde aceste plafonări și să-și recupereze banii de la stat exclsuiv în situația în care se asigură că clientul casnic beneficiază o singură data de preț plafonat la un singur loc de consum. În aceste condiții furnizorul trebuie să fie informat și să primească o declarație pe proprie răspundere că acesta are un singur loc de consum unde va beneficia de preț plafonat și care este acela și să declare tot pe proprie răsăundere că nu are un alt loc de consum unde poate beneficia de preț plafonat sub 1.3 lei/kWh: ”poate beneficia de prețul plafonat prevăzut la alin. (1) lit. a) și b) fie la adresa de domiciliu, fie la adresa de reședință, pe baza unei declarații pe proprie răspundere depusă la furnizor, privind faptul că nu beneficiază de preț plafonat pentru un alt loc de consum.”

Acestea sunt prevederile legale. Abisurde. Dar asta e legea.

În aceste condiții apare absurditatea ca Legea să oblige 9 milioane de consumatori în decurs de 15 zile, în această perioadă de sărbători să alerege și să depună adrese și declarații la furnizor.

Ce se întâmplă dacă nu vei face asta? Vei achita 1,3 lei/kWh. Adică vei achita cu 60 – 90% mai mult pentru energia electrică consumată în situația în care te ai fi încadrat la condițiile de plafonare prevăzută de lege.

Ce s-ar putea face? O nouă Ordonanță de Urgență pentru modificarea Legii de aprobare a unor Ordonanțe de Urgență pentru modificarea Ordonanțelor de Urgență, care au modificat Ordonanțele de Urgență privind plafonarea prețului, care să elimine această prevedere privind acordarea plafonării exclusive pentru o singură locuință.