La 3 ani de când EXXON a dat primele semne că dorește să renunțe la continuarea exploatării gazelor naturale din zona apelor adânci din Marea Neagră, la 2 ani de când se discută despre un nou proiect de Lege Offshore, acesta a fost prezentat public.

Noul proiect de lege vine cu o serie de îmbunătățiri evidente pentru investitori, astfel se va taxa venitul suplimentar, dar noua definiție arată că ”prin venit suplimentar se înţelege diferenţa dintre preţul mediu ponderat al gazelor naturale vândute din producţia internă proprie din perimetrele offshore și/sau onshore de adâncime, din care se deduc costurile de transport, distribuție, înmagazinare şi alte costuri logistice în măsura în care sunt suportate de către titularul acordului petrolier, şi preţul de 85 de lei/MWh, înmulţită cu volumele de gaze vândute din producţia internă proprie din perimetrele offshore”. În vechea lege, limita era de 45,71 lei/MWh, care, acum, ajunge la 85 lei/MWh.

Totuși am fost surprins să constat că supraimpozitarea prețului gazelor naturale prezintă același graphic, ca în legea Off Shore realizată în anul 2018. Astăzi prețul gazelor naturale tranzacționate pe BRM a fost de 542 lei/MWh, iar prețul mediu al gazelor din producția internă este de cca 254 lei/MWh. Previziunile arată că la fiecare deceniu prețurile cel puțin se vor dubla. Și atunci de ce să pui într-o lege prețuri la gaze de la 85 – 145 lei/MWh, prețuri care probabil nu vor mai exista niciodată în România.

A doua surpiză a fost legată de divergența, între marea dorință a României de reducere a dependenței de importuri și faptul că ”Limita maximă a deducerii investiţiilor în segmentul upstream nu poate depăşi 40% din totalul impozitului pe veniturile suplimentare.” Reducerea dependenței se face prin creșterea investițiilor în noi capacități de producție și nu prin blocarea acestora prin impunerea de limite.

A treia surpriză a fost faptul că ”sumele datorate de titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetrele offshore și onshore de adâncime ca impozit asupra veniturilor suplimentare” se vor folosi pentru finanţarea ”înfiinţării şi extinderii reţelelor de distribuţie a gazelor naturale şi a racordurilor la sistemul naţional de transport gaze naturale”. Adică nici măcar să finanțăm rețele inteligente de distribuție gaze. Pur și simplu construim rețele de gaze ca cele din anul 1914 (atunci când a fost construită primul sistem de distribuție), construim niște conducte. Probabil multe din acestea vor sta goale, cum stau deja multe din cele construite în ultimii ani. Aceste conducte nu doar că vor sta goale, dar vor crește prețul la gaze deoarece ele aduc cheltuieli, dar nu și venituri și atunci trebuie achitate cheltuielile de cei care consumă gaze prin creșterea de tarife. Dacă acești bani ar fi adus reducerea pierderilor energetice în casele în care se dorește să se introducă gaze atunci ar fi fost posibil să discutăm de consum de gaze care să se și poată achita. Construcția de noi rețele de distribuție trebuie realizată doar după o atentă analiză a fezabilității și o precontractare a gazelor naturale care ar trebui să fie livrate consumatorilor. Prioritățile cheltuirii unui astfel de fond ar trebui să fie îndreptate proritar către investiții îm eficiență, creșterea numărului de prosumatori de energie electrică, folosirea unor echipamente regenerabile la nivel individual (pompe de căldură, panouri termosolare etc/) și coolectiv  (energie geotermală, folsirea energiei termice de a mare adâncime, rețele de biometan și hidrogen, SMR etc)

În opinia mea, așa cum este construită legea, luând în considerare o exploatare în 20 de ani a cca 90 mld mc de gaze din Marea Neagră și plecând de la prognoza prețului gazelor în această perioadă se desprind câteva concluzii:

• Prețul gazelor naturale la consumatorul final, nu va scădea sub prețul existent în prezent,
• Statul este principalul câștigător din această, lege beneficiind de cca. 78% din câștiguri.