Oprirea livrării gazelor naturale din Federația Rusă către Europa, este una dintre cele mai de temut sancțiuni pentru țările europene. În același timp este sancțiunea maximă și pentru Federația Rusă.

Dar ar fi posibilă această sancțiune?

Europa a consumat în anul 2021 – 552 mld mc de gaze naturale, 84% din gaze fiind importate, importurile din Federația Rusă fiind de 34,5% (172 mld mc/an).

Având în vedere:

• perioada în care ne găsim și temperaturile prognozate, relativ ridicate, pentru luna martie 2022, consumurile zilnice de gaze la nivelul Europei sunt relativ scăzute,
• cantitățile de gaze existente încă în depozitele subterane,
• posibilitatea suplimentării importurilor de LNG (inclsuiv prin disponibilizarea unor gaze contractate de alte țări – vezi declarația Japoniei),
• suplimentarea cantităților importate pe conducte din alte zone decât Rusia,
• redeschiderea unor zăcăminte parțial închise din alte considerente decât cele tehnic (Groningen),
• redeschiderea unor centrale pe cărbune sau centrale nucleare care ar putea disponibiliza gazele naturale arse pemtru a produce energie electrică,
• schimbarea fluxurilor de gaze pentru a suplimenta cantitățile de gaze în special în țările cu dependență de 100% de gazul rusesc (Bulgaria, Tările Baltice, Finlanda),
• și mai ales socializarea costurilor unei astfel de acțiuni la nivelul întregii Europe,

s-ar putea, conform Studiului AEI – Alimentarea cu energie a Europei, în perspectiva crizei UE – Rusia, să se aplice sancțiunea autosistării imediate a gazelor naturale din Rusia spre Europa, teoretic, fără să apară dificultăți în continuitatea livrării gazelor consumatorilor în această perioadă.

Aceasta ar fi întradevăr o acțiune eficientă și eficace a UE. Ar fi și o acțiune care să permită UE să se desprindă de trecut, să facă pași importanți spre viitorul energetic, pași mult prea mici realizați în ultimii ani, înspre asigurarea unei Securități Energetice Europene, intitulată discret Green Deal.

Este o acțiune care are riscuri minime, dar ar putea în premieră UE să și verifice nenumăratele teorii ale Directivelor și Regulamentelor Europene existente, privin funcționarea integrată a Uniunii Energetice Europene, privind mecanismele de întrajutorarea la sistarea gazelor etc.

Totuși există riscuri pe termen mediu și lung :

• pentru multe din țările europene, aceasta ar putea echivala cu rezilierea contractelor pe gaze pe termen lung incheiate cu GAZPROM, contracte care au cantități și prețuri predictibile pe termen lung, mult inferioare față de prețurile existente în momentul de față pe piețele bursiere,
• având în vedere că nu se cunoaște cât va dura acest conflict, în situația nerezilierii contractelor de achiziție gaze, există posibilitatea ca să fie afectate umplerea depozitelor de înmagazinare în vara lui 2022 și respectiv să fie afectată securitatea energetică a unor țări,
• pierderea avantajelor economice, sociale și politice ale unor țări în raport cu altele, tocmai urmare a relațiilor și contractelor cu GAZPROM,
• răcirea relațiilor deosebit de bune dintre GAZPROM și anumite țări din UE,
• prețurile gazelor în Europa ar crește la un nivel de 100 – 125 euro/MWh (pentru toate prețurile și nu doar pentru 30-40%, cât sunt cele care se tranzacționau acum pe burse).

Aceste riscuri pot să fie acoperite prin măsuri care ar permite Europei să poată treacă, însă nu fără emoție iarna 2022/2023, dar care ar face ca începând cu iarna 2023/2024, Europa să nu mai fie dependentă de GAZPROM.

Deși este posibil să se încheie rapid acest conflict, puțin probabil să se întâmple având în vedere interesele diferite și mai ales avantajele diferite conferite tocmai urmare a relației cu GAZPROM a unor țări din Europa.