De ce energia regenerabilă nu este o prioritate pentru România, aşa cum este pentru toate ţările UE? Cum putem aplica eficient măsuri pentru a ne încadra în ținta de reducere a emisiilor de CO2 cu 55% până în 2030 și cu 90% până în 2050? Fac autoritățile române eforturi susținute în procesul de decarbonizare? Putem noi, ca indivizi, să contribuim mai mult la acest proces?

Iata una dintre cele mai presante probleme ale momentului, cu plaja sa largă de întrebări, rămase deocamdată cu răspunsuri puține, incomplete sau cu soluții firave.

Problematica este simplă. Trebuie să identificăm mixul de politici energetice cel mai potrivit, adaptat specificului țării, și un set de măsuri necesare pentru atingerea țintelor de decarbonizare la nivelul anului 2030, cu perspectiva anului 2050. Iar, în contextul revizuirii directivelor pachetului european “Fit for 55”, autoritățile române trebuie să stabilească o strategie de decarbonizare care să includă în mod clar carburanții alternativi ca soluție de tranziție.

Așadar, știm încotro trebuie să ne îndreptăm. Însă nu avem o strategie clară despre cum să ajungem acolo.

Decarbonizarea este un proces necesar în special în mediul urban. Dar ce presupune acest proces? Pe scurt, reducerea emisiilor de dioxid de carbon prin utilizarea unor surse de energie regenerabile. Orașele consumă până la 80% din energia produsă la nivel global și sunt responsabile pentru aproximativ 60% din emisiile de gaze cu efect de seră, deși nu ocupă mai mult de 2% din suprafața pământului. Confruntați cu o astfel de situație îngrijorătoare, oficialii europeani au căutat soluții, care, spun ei, sunt aplicabile politicilor statelor membre. Așa s-a ajuns la un proiect ambițios, care, după ce s-a aflat un timp pe masa celor de la Bruxelles, a fost votat ca soluție pentru eficientizarea procesului de reducere a emisiei gazelor cu efect de seră.

Pachetul “Fit for 55”, colacul de salvare al Europei în fața poluării

Parlamentul European a votat, așadar, în favoarea unui obiectiv obligatoriu juridic de reducere a emisilor de gaze cu efect de seră în Uniunea Europeană cu 55% până în 2030 față de nivelul din 1990.

Ce presupune acest proiect?

Pachetul ”Fit fo 55” conține nu mai puțin de 12 propuneri legislative, printre care amintim:

• Revizuirea directivelor pentru eficiența energetică și energie regenerabila
• Consolidarea și extinderea schemei de trading al emisiilor
• Revizuirea directivei privind taxarea energiei
• Un mecanism de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon
• Revizuirea privind dezvoltarea infrastructurii de carburanți alternativi
• Propunerea unei reglementări pentru reducerea emisiilor de metan
• Creșterea performanței energetice a clădirilor

Pentru fiecare dintre aceste 12 directive revizuite, vom vedea modificări din perspectiva preturilor cum este in cazul directivei EU ETS sau pentru cea privind taxarea energiei, a țintelor cum ne așteptam in situația directivei privind Eficiența Energetică, dar și din perspectiva standardelor de reglementare in special in partea infrastructurii de carburanți alternativi.

Aceasta este una dintre cele mai ambițioase revizuiri de politici din istoria UE, care ne oferă un mijloc de a combate schimbarile climatice și de a asigura oportunități cruciale pentru recuperare, au declarat oficialii europeni. Miroslav Poche, raportor pentru eficiența energetică din Parlamentul European, a spus cu această ocazie că “Eficiența energetică este una din dimensiunile cheie ale strategiei UE pentru uniunea energetică. O politică ambițioasă în acest domeniu va contribui la atingerea obiectivelor climatice și energetice precum și la creșterea competitivității. Este și una dintre cele mai bune metode de combatere a sărăciei energetice în Europa.”

Creșterea ratei anuale a economiilor de energie este un alt intrument cheie al programului UE, prin care se ia în calcul contextul și potențialul fiecărui stat membru. Această obligație le va conduce către sectoarele cu cel mai mare potențial al eficienței energetice – începând cu clădirile, transportul și industria. Ușor de zis, pus pe hârtie și votat, însă mai greu de realizat. Cel puțin în cazul unora dintre statele blocului comunitar. Cel puțin în cazul reducerii emisiilor de CO2 cu 55% cu până în 2030, vorbim despre un efort financiar uriaș de aproape 90 miliarde de euro.

Reacțiile nu s-au lăsat așteptate. Accelerarea acestui obiectiv către 60% este un proiect care nu ține cont de ce are nevoie România și foarte multe alte state membre ale Uniunii Europene, mai ales în contextul actualei crize, a transmis recent eurodeputatul Mircea Hava, membru al Comisiei pentru Dezvoltarea Rurală din Parlamentul European. ”Toată lumea ca Europa să devină un continent neutru climatic în 2050, dar cred că fiecare stat membru va căuta să se angajeze responsabil față de aceste ținte, responsabil față de cetățenii săi și față de industria sa. În mod clar realitățile și nevoile României sunt cu totul altele, comparativ cu state care au deja toate atuurile dezvoltării”, a subliniat eurodeputatul român.

Nu este singurul care împărtășește aceastăopinie.

România şi-a luat angajamentul, prin Acordul de la Paris, să menţină creşterea temperaturii medii la nivel mondial mult sub 2°C peste nivelurile preindustriale şi să continue eforturile de a o limita la 1,5°C prin reducerea emisiilor de carbon.

Însă în tot acest amalgam procedural, apare și luminița de la capătul tunelului, o soluție pe care România se poate focusa în calea sa spre decarbonizare: mixul electricitate – GNCV – GNL – Hidrogen.