Asociația Energia Inteligentă lansează ”Hidrogenul, un nou capitol al tranziției energetice”, primul studiu din România care analizează impactul hidrogenului asupra componentelor, echipamentelor si instalațiilor sistemului de gaze din România. Acest studiu face parte dintr-un proiect complex privind posibilitatea injectării hidrogenului în rețeaua de transport și distribuție a gazelor naturale. Realizarea lui a fost posibilă cu sprijin financiar din partea SNTGN Transgaz SA și cu suport științific din partea Asociației pentru energia hidrogenului din România.

”Injecția hidrogenului în rețelele de gaze este o acțiune dificilă și scumpă, dar aceasta se poate realiza dacă acțiunea este trecută din planul mediatic și superficial al abordării din prezent într-un plan profesional. Consider ca dincolo de țevi și aparate care să fie compatibile cu hidrogenul, elementul cel mai important, total neglijat în discuțiile publice, îl reprezintă consumatorii, oamenii, care îl vor utiliza. Cele trei  direcții ale folosirii hidrogenului: protejarea vieții oamenilor, protecția mediului și costul conversiei, sunt elementele cheie ale viitorului și impactul puternic al acestora asupra societății impune ca subiectul hidrogen să fie abordat într-un mod profesionist si nu “heirupist” și mediatic, pentru a avea un viitor. Hidrogenul va avea viitor în România sau România va avea energie verde în viitor, doar daca vom înlocui amatorismul existent în prezent cu profesioniști, vom desfășura activități de cercetare, analiză și studii care să facă ca acest combustibil periculos, dificil de manipulat și scump să fie acceptat și folosit în sigurul rol pe care îl poate juca în viitor, acela de Vector al Energiei Viitorului” a  declarat Dumitru Chisăliță, Președinte al Asociației Energia Inteligentă.

Utilizarea hidrogenului ca vector de energie este un element esențial pentru dezvoltarea durabilă. Cu toate acestea, există multe provocări pentru implementarea componentelor unui sistem energetic bazat pe hidrogen. La nivel european, este acceptată ideea că prezența hidrogenului în sectorul energetic este o soluție care va rezolva o serie de probleme, precum securitate energetică, echitate energetică și mediu sustenabil. Prin armonizarea acestor elemente, se fundamentează baza prosperității și competitivității la nivelul fiecărei țări. Sistemul energetic al României și, implicit, sectorul gazelor naturale, sunt în transformare. Contextul european își va pune amprenta asupra lor, iar hidrogenul va fi unul dintre componentele importante și integrante ale sistemului energetic. Hidrogenul deschide un nou capitol al tranziției energetice, în care proprietățile sale unice îi permit utilizarea pentru stocarea și distribuția energiei, fără emisii de dioxid de carbon, prin toate formele de întrebuințare. Prin aplicațiile sale, hidrogenul este într-adevăr capabil de a genera în mod eficient și curat energie electrică și termică.

”În prezent, principalele metode de producere industrială a hidrogenului, reformarea cu abur a hidrocarburilor și electroliza apei, sunt costisitoare. În perspectiva anului 2050, o serie de studii și proiecte detaliate în cadrul studiului realizat, indică din anumite puncte de vedere, economii semnificative de costuri, care pot fi realizate printr-o abordare integrată de cuplare sectorială, ce cuprinde avantajele infrastructurii existente de gaze. Utilizarea gazelor naturale într-un sistem energetic neutru din punct de vedere climatic va aduce, inevitabil, restricții. Transformarea gazului natural în hidrogen prin reformarea gazelor cu captarea și sechestrarea dioxidului de carbon sau transformarea energiei regenerabile în hidrogen prin electroliză, permit consumatorilor de energie să obțină reduceri de costuri prin utilizarea capacităților existente de transport și stocare ale infrastructurii de gaze” a afirmat Ioan Iordache, Membru al Asociației Energia Inteligentă.

 În contextul reducerii amprentei de carbon a rețelei de gaze naturale prin trecere la una cu amestec de hidrogen sau în totalitate cu hidrogen, este necesar un cadru politic clar, previzibil și nediscriminatoriu. Este necesar să se definească un sistem de reglementare care să țină seama de condițiile specifice ale pieței, să fie asigurat accesul transparent și nediscriminatoriu la infrastructură și activități de reglementare care să nu împiedice înființarea unor piețe competitive pe termen lung. Scopul final este de a permite jucătorilor de pe piață să dezvolte modele de afaceri viabile pe termen lung, care să poată concura pe piață cu intervenții de reglementare cât mai reduse posibil.

Concluziile studiului arată că toate conductele care transportă hidrogen gazos sunt fezabile din punct de vedere tehnic și funcționează de mult timp în diverse locații și țări însă amploarea acestor sisteme de conducte este destul de limitată. În ceea ce privește dezvoltarea unei infrastructuri de înmagazinare, transport și distribuție a hidrogenului prin conducte pe teritoriul României, trebuie luate în discuție mai multe scenarii sau variante care pleacă de la anumite realități naționale și internaționale care iau în considerare diverse aspecte științifice, tehnice, social-economice, geografice, precum și tendințe existente în comunitatea științifică, tehnică sau economică a implementării tehnologiei hidrogenului în sistemele de energie. Această infrastructură trebuie să se poată interconecta cu infrastructura similară care se va dezvolta în Europa. Plecând de la o asemenea infrastructură de hidrogen, transportul și distribuția hidrogenului prin conducte, pe teritoriul României, poate avea în vedere patru scenarii de dezvoltare: (1) conversia actualei infrastructuri de gaze naturale, astfel încât rețeaua să fie utilizată pentru amestecuri ale acestora cu hidrogenul, ceea ce înseamnă, practic, transportul unui mix de hidrogen și gaze naturale; (2) reconversia treptată a actualei rețele de transport și distribuție gaze naturale, astfel ca în cele din urmă să putem transporta doar hidrogen, 100%; (3) conversia parțială doar a anumitor subsisteme de transport sau distribuție – aici putem avea ambele variante, subsisteme cu amestecuri de hidrogen și gaze naturale, sau microrețele cu hidrogen 100%; (4) realizarea unor sisteme complet noi, independente de actuala infrastructură de gaze naturale.

Studiul realizat trebuie considerat ca o primă fază dintr-o primă etapă a unui proces mult mai complex, care să aibă în vedere introducerea hidrogenului în sectorul energetic din România, în general și în cel al gazelor naturale, în particular. În următoarea fază, după consultarea stakeholderilor, se impune realizarea unui nou studiu consolidat de analiză a fezabilității scenariilor prezentate și stabilirea unei foi de parcurs. La sfârșitul acestei etape exploratorii trebuie întreprinse primele măsuri necesare pentru a începe implementarea practică a unui asemenea sistem mixt hidrogen – gaze naturale. Evident, măsurile întreprinse în această a doua etapă, de implementare, sunt de natură tehnică, legislativă, în special reglementare, dar nu trebuie uitate nici aspectele de cercetare-dezvoltare care duc la o îmbunătățire continuă. În cele din urmă, urmează etapa de realizare, fazată, a infrastructurii adusă în discuție. Acest lucru va fi posibil datorită informațiilor și cunoștințelor cumulate din studiile realizate, apariției reglementărilor care au rolul de a acoperi golurile legislative existente și a soluțiilor tehnice găsite, testate și validate în proiectele pilot. În continuare, recomandăm consultarea stakeholderilor în vederea analizei fezabilității scenariilor prezentate, alegerea aceluia care se potrivește României și stabilirea unei foi de parcurs, în scopul introducerii hidrogenului în sectorul gazelor naturale.

Astăzi, hidrogenul este văzut adesea ca forma de energie a viitorului. Trebuie să nu uităm însă că pentru a alimenta cu hidrogen toate imobilele din Romania, costul cu energia plătit în medie de un consumator casnic ar crește de 5 ori (500%) și ar trebui să folosim absolut toată apa care curge într-un an pe râul Mureș, Olt, Siret și Tisa sau o cincime din apa Dunării!

Hidrogenul, trebuie să fie văzut ceea ce și este el astăzi – Un Vector al Energiei Viitorului, care poate să descongestioneze anumite zone gâtuite ale rețelei de energie electrică cu costuri mai mici decât construcția de noi linii electrice, să joace rolul de a compensa volatilitatea consumului de energie și a echilibra variabilitatea producției din surse regenerabile si să asigure combustibilul ecologic al viitorului transport greu din România.