Comisia Europeană a publicat în 12 februarie 2021 Regulamentul 241 de instituire a Mecanismului de Redresare şi Reziliență (în continuare Regulamentul MRR). În același timp au fost publicate Orientările Comisiei Europene (în continuare ”Orientările CE”) privind aplicarea principiului de “a nu prejudicial în mod semnificativ” (Do No Significant Harm – DNSH), principiu instituit prin Regulamentul 852/2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (în continuare Regulamentul de Taxonomie).

Orietările CE vin să confirme opiniile conform cărora toate proiectele cu finanțare europeană ce vor fi promovate și implementate în perioada 2021-2027 pentru programele operaționale, 2021-2030 pentru Fondul de Modernizare, se vor alinia cerințelor de Taxonomie.

Prin demersul nostru, ne propunem să înțelegem modul concret prin care aceste principii se aplică proiectelor ce vor fi finanțate din MRR.

Ce este MRR?

MRR a fost instituit prin pachetul Next Generation EU. Acesta reprezintă bani împrumutați de pe piețele financiare, care ajung la statele membre sub formă de granturi și împrumuturi. Măsura a reprezentat o reacție la pandemia COVID-19 și are ca scop redresarea economiilor și creșterea rezistenței lor în fața unor situații de criză similare.

Proiectele relevante care au început la sau după 1 februarie 2020 pot fi finanțate de MRR iar obiectivele lor trebuie atinse până în august 2026, ceea ce înseamnă că au prioritate proiectele mature iar eligibilitatea se aplică retroactiv. Finanțarea va fi disponibilă timp de trei ani, iar guvernele UE pot solicita o prefinanțare de până la 13% pentru Planurile Naționale de Redresare și Reziliență (PNRR).

Pentru a fi eligibile pentru finanțare, PNRR trebuie să se concentreze asupra domeniilor-cheie de politică ale UE – tranziția ecologică, inclusiv biodiversitatea, transformarea digitală, coeziunea economică și competitivitatea, precum și coeziunea socială și teritorială.

Fiecare plan trebuie să dedice cel puțin 37% din bugetul său pentru climă și cel puțin 20% acțiunilor digitale. Acestea ar trebui să aibă un impact de durată atât din punct de vedere social, cât și economic, să includă reforme cuprinzătoare și un pachet solid de investiții și nu trebuie să afecteze în mod semnificativ obiectivele de mediu.

Anexa VI la Regulamentul MRR – Metodologia de urmărire a climei (Dimensiuni și coduri pentru tipurile de intervenție pentru facilitate) indică coeficientul atribuit diferitelor tipuri de intervenții/investiții la atingerea obiectivelor de climă și de mediu, care sunt în corespondență cu Regulamentul de Taxonomie, după cum arată Orientările CE privind aplicarea principiului DNSH.

Ce este Taxonomia?

Noua taxonomie a UE este un instrument care ajută investitorii și companiile să parcurgă tranziția către o economie cu emisii reduse de carbon, rezistentă și eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor. Scopul taxonomiei este de a evidenția sectoarele în care este preferabil să investească, cum ar fi cele care se aliniază la Pactul Verde European prin care s-a propus neutralitatea climatică până în 2050.

Pentru a se alinia la Taxonomie, activitățile operatorilor economici trebuie să contribuie la cel puțin unul dintre cele șase obiective de mediu definite de Regulamentul de Taxonomie și să nu submineze celelalte obiective:

• Obiectiv 1: Atenuarea schimbărilor climatice: impactul unei organizații asupra mediului
• Obiectiv 2: Adaptarea la schimbările climatice: impactul mediului asupra organizației
• Obiectiv 3: Utilizarea și protecția resurselor de apă și marine
• Obiectiv 4: Tranziția către o economie circulară
• Obiectiv 5: Prevenirea și controlul poluării
• Obiectiv 6: Protecția și restaurarea biodiversității și a ecosistemelor

Pentru fiecare obiectiv, Regulamentul de Taxonomie stabilește criterii uniforme pe baza cărora se poate determina dacă activitățile economice contribuie în mod substanțial la obiectivul respectiv. Un element determinant al criteriilor este evitarea prejudicierii în mod semnificativ a oricăruia dintre obiectivele de mediu. Acest lucru este necesar pentru ca investițiile să se califice ca fiind durabile. Astfel de criterii țin seama de ciclul de viață al produselor și de serviciile furnizate de activitatea economică respectivă, inclusiv etapa de utilizare și scoatere din uz.

Se consideră că o activitate economică prejudiciază în mod semnificativ obiectivele de mediu, atunci când:

Obiectiv 1: în cazul în care activitatea respectivă generează emisii semnificative de gaze cu efect de seră;

Obiectiv 2: în cazul în care activitatea respectivă duce la creșterea efectului negativ al climatului actual și al climatului preconizat în viitor asupra activității în sine sau asupra persoanelor, asupra naturii sau asupra activelor;

Obiectiv 3: în cazul în care activitatea respectivă este nocivă pentru:

• starea bună sau pentru potențialul ecologic bun al corpurilor de apă, inclusiv al apelor de suprafață și subterane; sau
• starea ecologică bună a apelor marine;

Obiectiv 4: în cazul în care:

• activitatea respectivă duce la ineficiențe semnificative în utilizarea materialelor sau în utilizarea directă sau indirectă a resurselor naturale, cum ar fi energia din surse neregenerabile, materiile prime, apa și solul, în una sau mai multe etape ale ciclului de viață al produselor, inclusiv în ceea ce privește durabilitatea ori potențialul produselor de a fi reparate, modernizate, reutilizate sau reciclate;
• activitatea respectivă duce la o creștere semnificativă a generării, a incinerării sau a eliminării deșeurilor, cu excepția incinerării deșeurilor periculoase nereciclabile; sau
• eliminarea pe termen lung a deșeurilor poate cauza prejudicii semnificative și pe termen lung mediului;

Obiectiv 5: în cazul în care activitatea respectivă duce la o creștere semnificativă a emisiilor de poluanți în aer, apă sau sol în comparație cu situația existentă înainte de demararea activității; sau

Obiectiv 6: Protecția și restaurarea biodiversității și a ecosistemelor – în cazul în care activitatea respectivă este:

• nocivă în mod semnificativ pentru condiția bună și reziliența ecosistemelor; sau
• nocivă pentru stadiul de conservare a habitatelor și a speciilor, inclusiv a celor de interes pentru Uniune.

Taxonomia stabilește criterii de evaluare și limite de încadrare a activităților sustenabile. Astfel încât investițiile să se poată califica (sau nu) ca fiind durabile.

Cum explică Orientări CE aplicarea principiului DNSH în cadrul MRR?

Atunci când o măsură este urmărită întrucât sprijină 100% unul dintre cele șase obiective de mediu, se consideră că această măsură este conformă cu principiul DNSH în ceea ce privește obiectivul respectiv (astfel cum sunt definite în Regulamentul de Taxonomie).

În cazul în care o măsură este urmărită cu un coeficient de 100% ca sprijin pentru obiectivele privind schimbările climatice, se consideră că principiul DNSH este respectat pentru obiectivul respectiv (de exemplu, atenuarea schimbărilor climatice sau adaptarea la acestea).

Măsurile legate de energie și eficiență energetică listate în Anexa VI la Regulamentul MRR, pentru codurile de la 024 la 034a0, au ponderi diferite la calcularea contribuției la obiectivele de mediu/climă (între 40% și 100%). Din perspectiva atenuării schimbărilor climatice, se pot face excepții limitate pentru măsurile legate de producerea de energie electrică și/sau termică cu ajutorul gazelor naturale, precum și a infrastructurii de transport și distribuție aferente (034a1 și 034a2), care au o pondere de 0% la atingerea obiectivelor. Acest lucru este relevant în special pentru statele membre care se confruntă cu provocări semnificative în tranziția de la surse de energie mari generatoare de carbon, cum ar fi cărbunele, lignitul sau petrolul, și în cazul în care o măsură sau o combinație de măsuri poate duce, prin urmare, la o reducere deosebit de mare și rapidă a emisiilor de GES. Aceste excepții trebuie să respecte mai multe condiții prevăzute în Anexa III la Orientările CE.

Concret, fiecare stat membru este invitat să completeze partea 1 a listei de verificare disponibilă în Orientările CE pentru a identifica care dintre cele șase obiective de mediu necesită o evaluare substanțială a principiului DNSH a măsurii. Lista de verificare se bazează pe următorul arbore decizional, care ar trebui utilizat pentru fiecare proiect propus pentru finanțare din PNRR:

În cazul în care răspunsul este”nu”, este furnizată o justificare succintă (în coloana din dreapta), de ce obiectivul de mediu nu necesită o evaluare substanțială a principiului DNSH a proiectului, pe baza unuia dintre următoarele cazuri:

• Măsura nu are niciun impact previzibil sau are un impact previzibil nesemnificativ asupra obiectivului de mediu legat de efectele directe și indirecte primare ale măsurii pe parcursul întregului său ciclu de viață, având în vedere natura sa și, ca atare, este considerată conformă cu principiul DNSH pentru obiectivul relevant.
• Măsura este monitorizată întrucât sprijină un obiectiv privind schimbările climatice sau un obiectiv de mediu cu un coeficient de 100%, fiind astfel considerată conformă cu principiul DNSH în ceea ce privește obiectivul relevant.
• Măsura „contribuie în mod substanțial” la un obiectiv de mediu, în conformitate cu Regulamentul privind taxonomia, fiind astfel considerată conformă cu principiul DNSH în ceea ce privește obiectivul relevant.

În cazul în care răspunsul este „da”,statele membre sunt invitate să treacă la etapa 2 a listei de verificare pentru obiectivele de mediu corespunzătoare. Exemple privind aplicarea efectivă a arborelui decizional sunt prezentate în Anexa IV la Orientările CE.

Anexa III la Orientările CE se referă la anumite condiții specifice pentru respectarea obiectivului de atenuare a schimbărilor climatice al principiului DNSH în cadrul MRR pentru măsurile legate de producerea de energie și/sau căldură, precum și infrastructura de transport și distribuție aferentă, care utilizează gaze naturale furnizează informații suplimentare cu privire la respectarea principiului DNSH.

Ne oprim asupra acestei anexe pentru a evalua modul concret în care principiul DNSH se reflectă în proiectele propuse spre finanțare în cadrul PNRR.

Ce rezultă din interacțiunea MRR cu principiului DNSH? Studiu de caz: cogenerarea de înaltă eficiență.

Conform Anexei III la Orientările CE, proiectele în Cogenerarea de înaltă eficiență pot fi incluse pentru finanțare în PNRR dacă:

• măsurile se referă la producția de energie electrică pe bază de gaze naturale flexibilă, eficientă și adaptată exigențelor viitorului sau la cogenerarea de energie termică și electrică pe bază de gaze naturale, cu emisii de (gaze cu efect de seră) GES mai mici de 250 gCO2e/kWh pe durata de viață economică a instalației sau
• măsurile se referă la producția de energie electrică pe bază de gaze naturale flexibilă, eficientă și adaptată exigențelor viitorului sau la cogenerarea de energie termică și electrică pe bază de gaze naturale, facilitată pentru utilizarea gazelor regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon și:
  • planul de redresare și reziliență include planuri sau angajamente credibile de creștere a utilizării gazelor din surse regenerabile și cu emisii scăzute de carbon și
  • conduc la închiderea simultană a unei centrale electrice și/sau a unei instalații de producere a energiei termice (de exemplu cărbune, lignit sau petrol) care generează emisii semnificativ mai mari de dioxid de carbon, cu cel puțin aceeași capacitate, care să ducă la o scădere semnificativă a emisiilor de GES și
  • statul membru în cauză poate demonstra că are o traiectorie credibilă pentru creșterea ponderii energiei din surse regenerabile în vederea atingerii obiectivului său privind energia regenerabilă până în 2030 și
  • planul de redresare și reziliență include reforme și investiții de fond pentru a crește ponderea energiei din surse regenerabile.

Prin urmare, conform Anexei VI a Regulamentului MRR, cogenerarea de înaltă eficiență și încălzirea centralizată sunt enumerate ca soluții eligibile pentru a fi luate în considerare în vederea atingerii obiectivului de tranziție verde al MRR, pe baza unor criterii specifice și în funcție de ponderile alocate, astfel:

• Investițiile în Cogenerarea de înaltă eficiență sunt considerate de până la 100% ca fiind verzi, în cazul în care proiectul de Cogenerarea de înaltă eficiență are emisii scăzute pe durata ciclului de viață, sub 100 g CO2/kWh (coroborat cu nota 9 din Anexa VI la Regulamentul MRR)
• Investițiile Cogenerarea de înaltă eficiență sunt considerate de până la 40% ca fiind verzi, dacă emit mai mult de 100 g CO₂/kWh, dar respectând criteriile „nu fac niciun prejudiciu semnificativ”

Conform art. 19 din Regulamentul MRR, ponderile pot fi majorate cu 3% pentru proiecte individuale, cu condiția ca acestea să își mărească în mod credibil impactul asupra obiectivelor climatice, sub rezerva acordului CE iar conform art. 20 proiectele trebuie să fie finalizate până în august 2026.

Acesta este un prim exercițiu a modului în care Regulamentul de Taxonomie se reflectă în eligibilitatea proiectelor viitoare. Cel mai probabil vom asista la exerciții similare și după aprobarea Regulamentelor pentru Fondurile Structurale și de Coeziune și pentru Tranziție Justă. În cazul proiectelor ce vor fi pregătite pentru finanțare din Fondul de Modernizare, ne putem aștepta ca Banca Europeană de Investiții, împreună cu Comitetul pentru Investiții, să comunice un set de astfel de cerințe.

Cristina Bădică este Director în cadrul în cadrul RomCapital Invest SA, responsabilă cu fondurile europene disponibile pentru mediu și energie, cu programele și politicile publice pentru mediu și schimbări climatice. Specialist in planificare strategică, programare, reorganizare, restructurarare, din cei 20 de ani de experiență generală, aprox. 7 ani a coordonat pregatirea, evaluarea si monitorizarea proiectelor de mediu în cadrul administrației centrale.