România importă numai gaze din Uniunea Europeană, sugerează Autoritatea Națională în Domeniul Energiei (ANRE) într-un răspuns pentru Profit.ro, în pofida faptului că Gazprom tocmai a anunțat că anul trecut a exportat 962 milioane metri cubi către companiile autohtone în 2020.

Chestionată de Profit.ro cu privire modul de clasificare a importurilor (UE, respectiv non-UE/Federația Rusă) în rapoartele sale lunare, cu referire directă la punctul de interconectare de la Negru-Vodă, ANRE a răspuns că “localitatea Negru-Vodă face parte din România, deci din UE”.

După logica reglementatorului, cum toate punctele de intrare ale gazelor în România (Nădlac, Giurgiu, Isaccea și Negru Vodă) fac parte din România, deci din UE, clasificarea gazului importat prin acestea ar trebui să fie tot UE. Și, în aceeași logică, probabil că nici nu pot fi catalogate drept importuri, ci livrări intracomunitare.

Profit.ro: De ce ați renunțat să publicați în rapoartele lunare, începând cu luna iulie, graficul cu proveniența importului de gaze (cât la sută din UE, cât la sută din Federația Rusă) publicat de obicei la pg 8? Ne puteți preciza aceste procente pentru luna septembrie? Cum stabilește ANRE proveniența gazului importat în România prin fiecare din punctele de interconectare (Negru Vodă, Isaccea, Giurgiu, Csanádpalota)? Este punctul de interconectare Negru Vodă catalogat drept UE, chiar dacă singura sursă de alimentare este Turk Stream?

ANRE: Referitor la publicarea graficului (de la pagina 8) cu privire la proveniența importului de gaze în cadrul Rapoartele lunare de monitorizare a pieței de gaze naturale, elaborate de ANRE: Graficul de la pagina 8 din Raportul lunar de monitorizare a pieței de gaze naturale este întocmit în concordanță cu raportarea lunară, realizată de Transgaz către ANRE ,și anume pe puncte de interconectare, conform prevederilor Codului Rețelei al SNT, aprobat prin Ordinul președintelui ANRE nr.16/2013, cu modificările și completările ulterioare.

Referitor la încadrarea punctului de interconectare Negru-Vodă: Localitatea Negru-Vodă face parte din România, deci din UE.”

Răspunsul oficialilor ANRE pare unul ironic și menit a evita întrebarea.

După cum se poate observa din cele 2 grafice, potrivit ANRE, doar prin Isaccea intră în România gaz importat prin intermediari direct de la Gazprom (Federația Rusă), prin Negru Vodă importurile fiind catalogate drept UE, deși probabil că intermediarii sunt aceiași, ca și forma contractuală de furnizare de gaze (preț indexată cu cotațiile petroliere, și nu de hub).

Interesant este că dacă vechiul grafic, publicat în rapoartele lunare până în iunie, aveau ca sursă “raportări participanți la piața de gaze naturale, prelucrate de ANRE”, noul grafic, publicat începând cu luna iulie, are ca sursă “raportări Transgaz, prelucrate de ANRE”.

Vechea modalitate de raportare a importurilor în rapoartele ANRE (până în iunie 2020)

Cu toate acestea, ANRE susține că, mai nou, “nu are atribuții în vedere solicitării de informații referitoare la contractele negociate bilateral, încheiate pe piața concurențială sau la deținerea de informații referitoare la naționalitatea acționarilor din contractele de import ale unui titular de licență”.

Așa cum a anunțat Profit.ro, în 2020, deși importurile de gaze s-au redus cu 20%, importurile din Federația Rusă au rămas relativ constante, la 962 milioane mc.

Dacă luăm în calcul Puterea calorică superioară (PCS) raportată de Transgaz pe intrările de pe fostul fostul coridor transbalcanic, de 0,010757 MWh/mc, rezultă că Gazprom a raportat un export în România de 10,35 TWh.

Noua modalitate de raportare a importurilor în rapoartele ANRE (începând din iulie 2020)

Raportările Gazprom se referă probabil numai la gazele rusești exportate prin firmele intermediare agreate, nu și la cele care au intrat în circuitul european și s-au tranzacționat pe burse (precum cele intrate în România din Ungaria la preț de hub).

Potrivit datelor Transgaz, prin punctul Isaccea (principalul punct istoric de import al gazelor rusești în România) au intrat anul trecut în țară numai 9,4 TWh. Diferența până la 10,35 TWh a fost importată prin punctul de interconectare (UE, potrivit ANRE) de la Negru Vodă, pe unde au intrat în țară alți 1,3 TWh. O parte din aceștia aia fost subiectul însă subiectul unor swap-uri non-comerciale între operatorii de transport din România și Bulgaria, pentru echilibrarea sistemului probabil, existând zile în care aceeași cantitate exportată în Bulgaria prin punctul de la Giurgiu, fiind importată prin punctul de la Negru Vodă. De unde și diferența, probabil.

Strategia Gazprom este aceea de muta traficul gazelor rusești de pe ruta ucraineană pe noua rută Turk Stream, rezervată de gigantul rus sau de companii intermediare folosite de acesta pentru export. În perioada următoare, probabil că toate importurile de gaze, în special contractele indexate cu prețul petrolului cu intermediari Gazprom, se vor muta în punctul de interconectare Negru Vodă.

Pentru a lămuri care sunt sursele de aprovizionare cu gaze de import și diferențelor dintre contractele de import de pe granița vestică (cu Ungaria) și cele de pe cea estică (cu Ucraina și Bulgaria), Profit.ro a apelat la un expert în domeniu, Dumitru Chisăliță.

Potrivit acestuia, nu există o justificare a renunțării de către ANRE a publicării graficului cu proveniența importului de gaze. În opinia sa se putea realiza o clasificare gaze UE și non-UE, pentru că gazele din Federația Rusă vor ajunge în continuare în România indiferent de țările care se vor interpune pe ruta de transport, respective țări din UE sau non UE.

“Toate gazele care ajung în prezent în România, în general sunt gaze rusești (sub aspectul moleculei). Aceste gaze pot să fie achiziționate de firme din diverse alte țări, inclusive țări membre UE (Ungaria, Bulgaria) și revândute în România și în acest caz ele sunt considerate gaze provenite din țări UE. În situația în care gazele sunt în proprietatea unor firme care nu au sediul în țări ale UE, atunci gazul ar trebui clasificat că fiind non UE. Faptul că Negru Vodă se găsește la granița dintre două țări membre UE nu stabilește faptul că acele gaze care intră prin acel punct sunt sigur de proveniență UE (este deținut de o firma care are sediul într-o țară UE)”, susține Chisăliță.

Întrebat dacă există vreo diferență între contractele semnate pentru gazele intrate în țară prin Csanádpalota (Ungaria) și cele intrate în tară prin punctele fostului coridor transbalcanic, expertul afirmă că diferența din punct de vedere al parametrilor fizico-chimici ai gazelor este limitată, în general sursa fiind aceeași, Federația Rusă. Cu toate acestea, contractele din Csanádpalota în general sunt contracte care au un preț care are ca și referință prețul de pe bursele europene, în timp ce contractele istorice de achiziție gaze naturale din Federația Rusă, care aveau ca și punct de predare Isaccea și Medieșul Aurit, aveau un preț indexat cu cotațiile produsele petroliere.

“Contractele istorice de achiziție gaze naturale din Federația Rusă, încheiate de aceste companii (Imex Oil, deținută de grupul rus Conef sau WIEE, deținută de GAZPROM Schweiz AG n.r.), care aveau ca și punct de predare Isaccea și Medieșul Aurit, aveau un preț indexat cu cotațiile produsele petroliere. Totuși existau în aceste puncte și contracte de gaze care aveau prețul stabilit în funcție de cotațiile gazelor pe bursele din Europa”, adaugă acesta.

Întrebat care este explicația faptului că, potrivit rapoartelor DG Energy, România plătește pentru importurile din Rusia prețuri semnificativ mai mari decât vecinii (de peste 20 euro/MWh, duble față de cele achitate de vecinii maghiari și bulgari, pe trimestrul al doilea al anului trecut – n.r.), Chisăliță a explicat că Gazprom/Gazexport are o politică comercială prin care stabilește o formulă de preț care este specifică pentru fiecare țară în parte și care urmărește să maximizeze prețul pe care-l poate obține în aceea țară. “Astfel, spre exemplu dacă prețul marfă al gazelor la consumatorul final este 60 lei/MWh, iar o decizie administrativă (coșul de gaze 2007 – 2016, OUG 119, GRP) determină prețul gazelor din producția internă să fie de 50 lei/MWh, prețul gazelor de import se stabilește astfel: 50 60% + x 40% = 60, adică prețul poate să ajungă până la un nivel de 75 lei/MWh”, susține acesta.

SURSA: PROFIT.RO