Despre proiectul „Energia în alegeri”

În data de 18.11.2020, începând cu ora 11:00, la inițiativa Asociației Energia Inteligentă a avut loc dezbaterea în regim online intitulată „Energia în alegeri”, proiectul menționat vizând furnizarea unui cadru transparent de discuție pe marginea capitolelor dedicate sectorului energetic din Programele de Guvernare, pe care principalele facțiuni politice le-au făcut disponibile.

Asociația Energia Inteligentă (AEI) reunește profesioniști din domeniul gazelor naturale, hidrogenului, energiei electrice și eficienței energetice.

AEI este o organizație non-profit al cărui scop principal este acela de a contribui la o mai bună informare a consumatorilor casnici și non-casnici de gaze și energie pentru ca aceștia să poată fi mai bine pregătiți pentru negocierea contractelor de achiziție și pentru a putea înțelege corect facturile pe care le plătesc.

În consonanță cu valorile și misiunea pe care le reprezintă AEI, dezbaterea s-a derulat în registru apolitic, vizând reprezentarea echidistantă și obiectivă a intereselor tuturor participanților la piața de energie, fie că sunt furnizori, producători, operatori, proiectanți, constructori, instituții, reglementatori, ministere, politicieni, angajați din sistem sau reprezentanți ai mass-media.

Evenimentul s-a bucurat de prezența unor experți de seamă în domeniul energetic precum: Călin VILT – expert în energie, Alexandru PĂTRUȚI – expert în resurse minerale, Ioan Iordache – expert în hidrogen și resurse, energetice noi, Andrei CECLAN – expert în eficiența energetică și Dumitru CHISĂLIȚĂ – expert gaze naturale.

Menționăm că au fost analizate exclusiv secțiunile care vizează componenta energetică din Programele de Guvernare disponibile în mediul online, iar opiniile și comentariile formulate de invitați au fost exprimate în mod obiectiv, imparțial și strict prin prisma expertizei profesionale.

Motivația organizării evenimentului

Sesiunea de discuții a fost deschisă de către Dumitru CHISĂLIȚĂ – președinte al AEI, care a punctat asupra progreselor insuficiente înregistrate în sectorul energetic românesc în ultimii 30 de ani raportat la potențialul deținut de România.

A subliniat că organizarea unei astfel de dezbateri este ocazionată de necesitatea ca politicile energetice stipulate în Programele Guvernare să fie trecute prin exercițiul dialogului cu specialiști din domeniul energiei și în beneficiul consumatorilor români.

De asemenea, expertul a punctat că este necesar ca intențiile promovate prin Programele de Guvernare să fie tratate și sub aspectelor soluțiilor, respectiv al pașilor necesari implementării acestora, într-un orizont de timp oportun.

Discursurile experților prezenți la dezbatere

Alexandru PĂTRUȚI – expert în resurse minerale

Alocuțiunea expertului a debutat cu prezentarea tipurilor de combustibili care compun sfera resurselor minerale primare, punctând faptul că gazele naturale, țițeiul și cărbunele alături de uraniu, reprezintă principalele elemente are deservesc sistemul energetic național.

În opinia sa, situația resurselor minerale energetice din România este una îngrijorătoare, sectorul de profil confruntându-se cu scăderi importante ale producției de țiței, cărbune și gaze naturale, în timp ce explotarea zăcămintelor de uraniu a încetat de câțiva ani (materia primă fiind adusă din import).

Strict raportat la resursele minerale, ca remarcă generală ce poate fi formulată după parcurgerea Programelor de Guvernare, trimiterile către acest subiect nu sunt numeroase și pun accent pe necesitatea exploatării în condiții ecologice și întru dezideratul independenței energetice.

Potrivit expertului, viziunea noilor reglementări europene axate pe diminuarea riscurilor de mediu va face dificilă exploatarea resurselor minerale, motivat de faptul că procesul de obținere al acestora este unul poluant.

Pe un alt plan, conceptul de independență energetică se impune a fi înlocuit cu cel de securitate energetică, demers motivat pe seama faptului că independența energetică presupune producerea (integrală) pe teritoriul național a tuturor resurselor necesare consumului.

Ca o caracteristică generală a tuturor Programelor de Guvernare supuse analizei, expertul apreciază că nu se evidențiază o preocupare deosebită pentru exploatarea resurselor minerale primare, secțiunile dedicate acestui subiect fiind succinte.

Cu toate acestea, în majoritatea documentelor analizate se regăsește ca obiectiv prioritatar deblocarea investițiilor din zona economică exclusivă a Mării Negre, demers care a fost tergiversat pe fondul riscului legislativ din România (cu precădere prin OUG 114/2018 și Legea 256/2018).  

În aprecierea expertului, este vital pentru România ca exploatarea gazelor naturale din zona offshore să debuteze în perioada de tranziție către obiectivele în materie de climă propuse de Uniunea Europeană, demers facilitat de statul de „combustibil de tranziție” de care încă se bucură resursele de gaze naturale.

Cu toate acestea, contextul internațional actual este unul inoportun, majoritatea operatorilor optând pentru restrângerea activității economice, iar actorii din Marea Neagră nu fac exceptție de la această regulă, în pofida faptului că lucrările de explorare au pus în evidență existența resurselor.

Pe un alt plan, continuarea utilizării cărbunului va deveni dificilă, companiile producătoare de energie pe baza acestui combustibil fosil regăsindu-se într-o situație financiară extrem de delicată, în timp ce perspectivele de redresare și încadrare în normele stabilite de UE sunt incerte.

În ceea ce privește minereul uranifer, majoritatea obiectivelor politice sunt centrate pe dezvoltarea de tehnologii locale (vizând în general dezvoltarea de noi capacități care utilizează această resursă), însă lipsesc dezideratele referitoare la operaționalizarea unui ciclu nuclear integrat.

În opinia sa, este imperios necesar ca facțiunile politice să nu piardă din vedere lanțul complet al energiei nucleare, din care România a pierdut producția de apă grea.

De asemenea, expertul a pus în vedere părților interesate faptul că energia geotermală este insuficient tratată în conținutul Programelor de Guvernare, fiind necesar ca viitori guvernanți să își centreze atenția și asupra valorificării acestei resurse.

În final, Alexandru PĂTRUȚI a punctat asupra necesității reconfigurării cadrului legislativ aferent exploatării resurselor minerale, în prezent acesta nemaifiind racordat la realitatea peisajului energetic național și european.

Călin VILT – expert în energie

Expertul pe componenta energiei electrice a punctat asupra lipsei de consecvență în politicile publice și investiționale din sectorul de profil, situație explicată prin faptul că proiectele energetice nu se suprapun ca durată cu ciclurile electorale, primele necesitând o perioadă mai extinsă de operaționalizare.

Din acest considerent, Călin VILT a recomandat ca strategia energetică a României să fie realizată și aprobată la nivelul Parlamentului, cu scopul principal de a conferi acesteia un plus de stabilitate și predictilitate.

Pentru a justifica opinia exprimată, expertul a adus în discuție subiectul unităților nucleare 3 și 4, (proiect care datează din anii 1980) și a căror istorie a urmat un traseu sinusoidal, în special pe fondul recalibrărilor subsecvente ale strategiei de dezvoltare a sectorului nuclear, induse pe fondul mutațiilor repetate în plan politic.  

Pe fondul prăbușirii consumului din România, s-a renunțat la două centrale importante[1] (localizate în Moldova și Transilvania), în timp ce la Cernavodă planul de dezvoltare a fost rezumat la operaționalizarea a 4 unități.

De asemenea, expertul a punctat asupra disparției unui segment important din industria care a fost planificată special cu scopul asimilării echipamentelor din programul nuclear, respectiv a industriei nucleare conexe, în prezent activând aproximativ 33/34 de operatori economici dintr-un total de 140.

În plan pozitiv, Călin VILT a punctat că inventarul de apă grea pentru unitățile 3 și 4 este produs și existent pe stoc la nivelul rezervei de stat, acesta fiind chiar excedentar raportat la necesarul de consum previzonat.

De asemenea, tehnologia Candu 600 (utilizată în cadrul reactoarelor de la Cernavodă) este un proiect de generație a 3-a, care poate fi îmbunătățit la nivelul 3+, odată cu investițiile vizate pe segmentele echipamentelor electrice, respectiv cele de pe linie de automatizare a sistemului.

În opinia expertului, dincolo de compatibilitea cu viziunea ecologică din Acordul de la Paris, dezvoltarea reactoarelor nucleare 3 și 4 de la Cernavodă prezintă și avantaje din punct de vedere al asigurării climatului economico – social (în special, prin asigurarea de locuri de muncă și contribuții la bugetul consolidat de stat).

Mai mult, Călin VILT a opinat că excedentul de energie rezultat în urma operaționalizării celor două unități nucleare ar putea fi utilizat pentru producția de hidrogen (în măsura implementării unei strategii complemenare) și va facilta întâmpinarea creșterea de consum previzionată din anii următori.

Pe acest fond, Călin VILT și-a exprimat convingerea în ceea ce privește oportinitatea recalibrării strategiei energetice și Programelor de Guvernare, astfel încât acestea să dezvolte secțiuni dedicate unei strategii complementare între cele două componente puse în discuție, respectiv energie electrică (eventual de origine nucleară) și hidrogen.

Specialistul a mai atras atenția asupra faptului că sectorul energiei electrice se confruntă, actualmente, cu cea mai mare criză de generare din istoria României. Din acest motiv sectorul resimte o nevoie imperioasă de dezvoltare de noi capacități, una din soluțiile avansate fiind capacități noi pe nuclear și gaze naturale.

Ioan IORDACHE – expert în hidrogen și resurse energetice noi

Expertul a punctat că România are o istorie îndelungată (aproximativ 100 de ani) în domeniul cercetării și producției de hidrogen, însă discuțiile pe marginea acestui vector energetic au căpătat amploare doar în perioada recentă, în contextul Pactului Verde european.

În ceea ce privește Programele de Guvernare, Ioan IORDACHE a afirmat că secțiunile dedicate hidrogenului sunt, după caz, fie succinte, fie indirecte raportat la rolul pe care această formă de energie îl va putea îndeplini ecuația energetică viitoare a României.

Există un bazin de specialiști în domeniul hidrogenului, identificat de expert atât la nivelul administrației centrale, cât și la nivelul formațiunilor politice; starea de fapt reclamă, în opinia sa, o mai bună articulare a strategiilor politice centrate pe rolul acestui vector energetic în conținutul Programelor de Guvernare, însă este necesar ca această responsabilitate să revină specialiștilor.

Ioan IORDACHE și-a exprimat convingerea că România deține un potențial semnificativ sub aspectul dezvoltării unei industrii bazate pe hidrogen, însă este necesar ca acest avantaj să fie valorificat în contextul unei strategii complementare cu alte forme de energie.

Un argument în plus pentru înscrierea hidrogenului pe harta obiectivelor prioritare din sectorul energetic este reprezentat de potențialul acestui vector energetic de a contribui semnficativ la cuplarea sectorială.

Indiferent de resursa energetică utilizată în procesul de producției, hidrogenul poate contribui la sustenabilitatea și reziliența sistemului energetic prin faptul că prezintă avantajul de “a stoca” energia electrică excedentară.

În finalul alocuțiunii sale, Ioan IORDACHE a atras atenția asupra decuplării instalate între mediul politic, academic și cel al industriei, starea de fapt reclamând o coagulare, respectiv integrare a tuturor reprezentanților relevanți din domeniu la temele energetice de importanță strategică. 

Andrei CECLAN – expert în eficiență energetică

Potrivit specialistului, în conținutul tuturor Programelor de Guvernare s-a putut identifica o aliniere la politicile și țintele impuse la nivel european în materie de eficiență energetică.

În aprecierea sa, secțiunile dedicate acestui subiect nu sunt suficiente de particularizate/ individualizate, aspect care poate fi interpretat totuși într-o notă pozitivă, deoarece este un indicator al coeziunii politice în raport cu eficiența energetică.  

Andrei CECLAN a  realizat o analiză succintă a elementelor componente care alcătuiesc conceptul eficienței energetice, cu accent pe următoarele coordonate:

– industria și autoritățile publice resimt o nevoie acută de personal specializat în domeniul eficienței energetice; necesitatea profesionalizării personalului angajat al autorităților se sprijină pe existența a unor sume consistente nerambursambile pe care România le-ar putea accesa.

– țintele de eficiență, prezente în toate Programele de Guvernare, necesită o defalcare pe nivele de acțiune, cu luarea în calcul a întreg lanțului valoric al energiei și nu doar componenta de consum;

– necesitatea dezvoltării de soluții și servicii pe plan local/ național, în detrimentul importării acestora;   

– imperiorizitatea implementării unor politici de stimulare/ subvenționare a industriei interesate de îmbunătățirea eficienței energetice;

– nevoia de a delimita categoria consumatorilor vulnerabili și definitivarea conceptului sărăciei energetice, ambele subiecte fiind în strânsă legătură eficiența energetică.

În opinia expertului, rezultatul conjugat al elementelor dezvoltate în analiza sa vor putea facilita o viziune consolidată a statului român în raport cu obiectivele de eficiență energetică și alte ținte asociate.

Dumitru CHISĂLIȚĂ – expert în gaze naturale

Discursul președintelui AEI a fost marcat de clarificarea conceptului de independență energetică în raport cu securitatea energetică, obiectiv care se regăsește în 2 din cele 5 Programe de Guvernare supuse analizei.

În opinia expertului, acest deziderat politic este dificil de atins, în condițiile în care, dincolo de trendul negativ înregistrat de România sub aspectul exploatării resurselor energetice de care dispune, se regăsește într-o stare de contradicție cu conceptul comunității europene.

Prin urmare, o astfel de abordare scoate România din filosofia Uniunii Europene la  care am aderat și care presupune liberul schimb de mărfuri.

Pe de altă parte, conceptul de securitate energetică – prezent în celelalte Programe de Guvernare – reprezintă un obiectiv mult mai realist și oportun a fi urmat, dar care reclamă o abordare pragmatică și imediată din partea autorităților.

În susținerea acestei idei, expertul a pus în discuție ultimul buletin trimestrial al INS[2] care a evidențiat că producția de gaze naturale a cunoscut un declin de 10,3% în ultimele 10 luni, element deosebit de îngrijorător chiar dacă acest trend a fost, cel mai probabil, facilitat și de conjuncturi nefavorabile.

Un alt element regăsit în majoritatea Programelor de Guvernare este cel al consumatorului vulnerabil și care trebuie tratat complementar altături de măsuri dedicate limitării efectelor sărăciei energetice, un concept care este mai cuprinzător și care tratează implicit și problema vulnerabilității consumatorilor.

În ceea ce privește subiectul exploatării Mării Negre, Dumitru CHISĂLIȚĂ a punctat că este imperios necesar ca autoritățile să conștientizeze importanța facilitării cu celeritate a extracției gazelor naturale din perimetrele offshore.

În absența resurselor preconizate din Marea Neagră, expertul a punctat că România se va confrunta cu un deficit acut pe componenta asigurării necesarul intern de consum al gazelor naturale începând cu anul 2030, deficit care va accentua dependența statului român de import.

Riscul confruntării cu un deficit de resurse se justifică și prin accentuarea decalajului dintre producție și consum, în contextul în care majoritatea Programelor de Guvernare își propun ca obiectiv creșterea gradului de utilizare a gazelor naturale pe teritoriul național.

Concret, la starea de fapt contribuie, pe de-o parte, intenția factorilor politici pentru înlocuirea unităților de producției a energiei electrice pe bază de cărbune, iar pe de altă parte, politicile publice care vizează racordarea intensivă a sectorului rezidențial din România.

Pe acest palier, în pofida beneficiilor aduse de o astfel de politică, expertul a punctat că nu toate țintele propuse sunt realiste, dacă nu sunt corelate cu măsuri complementare care să se sprijine pe considerente din punct de vedere economic.

Statisticile arată că între anii 1990 şi 2020 a crescut numărul localităţilor racordate la gaze naturale cu 1.744 de noi localităţi, iar numărul consumatorilor de la 1,3 milioane, la 3,9 milioane de consumatori.

În acelaşi timp, numărul de kilometri de reţea a crescut de cinci ori, de la 10.725 de kilometri la peste 48.000 de kilometri.

Menținerea acestei strategii de racordare, fără identificarea unor mecanisme de finanțare vor induce un recul în factura consumatorilor finali.

Mai exact, în scenariul racordării unui număr adițional de 2,1 milioane de clienți, costurile suplimentare etapizate pe următorii 14 ani vor fi de până la 14 lei pe MWh distribuit, ceea ce echivalează cu o creștere de aproximativ 10 – 12% față de factura energetică din prezent (respectiv cca 200 lei/ an).

În final, Dumitru CHISĂLIȚĂ a atras atenția că o politică de racordare intensivă ar trebui să țină seamă și de garanția/ perspectiva consumării resurselor de gaze naturale. Pe acest fond, președintele AEI a arătat că există situații în care un număr semnificativ din gospodăriile racordate la rețelele de distribuție (în anumite cazuri chiar 80% din totalul gospodăriilor care aparțin unei localități) nu consumă gaze naturale.

Efectul indirect al lipsei de consum după momentul racordării presupune majorarea facturii energetice, expertul avansând cu titlu de exemplu că racordarea gratuită a 2,1 milioane din care doar 1 milion vor și consuma gaze (ceilalți neavând bani să-și realizeze instalația de încălzire sau să-și plătească contravaloarea gazelor) acesta ar echivala cu o creștere suplimentară a facturii de gaze a românilor (față de obligația achitării de către toți consumatorii a racordării gratuite) cu încă aproximativ 5%.

Concluzii exprimate de experți

Finalul dezbaterii online a fost marcat de o serie de observații conclusive și recomandări formulate de experții participanți la eveniment, după cum urmează:

Călin VILT

Expertul în energie a punctat că:

– dialogul dintre consumatori finali și reprezentanții relevanți ai sectorului energetic trebuie să devină o realitate, eminamente prin includerea pe viitor al acestor actori în dezbaterile asociate sectorului energetic, alături de sfera politică și specialiștii de profil;

– o asumarea mai mare din partea sferei politice pentru lipsa unor măsuri corective care au fost semnalate în timp de experții din domeniul energetic;

Alexandru PĂTRUȚI

În aprecierea expertului în resurse minerale, sectorul energetic din România a supraviețuit în contextul scăderii drastice a consumului de energie și mai puțin ca rezultat al unor măsuri administrative.

În aprecierea sa, investițiile vizate în dezvoltarea de noi capacități, respectiv în perspective de exploatare noi sunt insuficiente raportat la prognozele de consum.

Ioan IORDACHE

Ioan IORDACHE a subliniat că hidrogenul reprezintă un vector energetic și nu o resursă primară, aspect care impune ca dezvoltarea acestui sector în România să se realizeze de o manieră complementară cu celelalte forme de energie de care dispune România.

Asemeni antevorbitorului său, expertul în hidrogen a pledat pentru includerea specialiștilor în demersul de creionare a politicilor publice din sectorul energetic, aceștia fiind pregătiți să își asume responsabilitatea sprijinirii sferei politice în atingerea dezideratelor propuse.

Andrei CECLAN

Expertul în eficiență energetică a completat intervenția realizată de Ioan IORDACHE, pledând pentru susținerea profesioniștilor din zona tehnică, astfel încât această categorie să dețină o reprezentativitate adecvată în procesul de stabilire a obiectivelor politice.

Lipsa unui liant între cele două elemente puse în discuție generează sincope în definirea priorităților strategice în domeniul energetic.

Dumitru CHISĂLIȚĂ

Președintele AEI a concluzionat, de asemenea, că lipsa unui dialog între diversele categorii de participanți la piața de energie conduce la formularea unor deziderate care nu sunt pe deplin racordate la realitățile peisajului sectorului energetic autohton.

Starea de fapt reclamă o resetarea a modului în care sunt formulate prioritățile strategice – PUNCT SI DE LA CAPAT IN SECTORUL ENERGETIC – respectiv dezideratele politice la nivelul administrației centrale pentru a facilita ieșirea din situația cu valențe critice care caracterizează sectorul energetic în prezent.

---

[1] Inițial prevăzute în strategia de dezvoltare nucleară creionată la nivelul anilor 1980.

[2] Institutul Național de Statistică.