Concurența începe să se simtă timid și pe piața gazelor, iar principalii responsabili sunt marii furnizori de electricitate, care au postat oferte de furnizare a gazelor cu aproape 10 lei/MWh sub cele ale duopolului Engie-E.On, care are o cotă de piață cumulată de peste 90% pe această piață.

De ce este important: Până în prezent, profitând de poziția lor dominantă pe piață, cei doi mari furnizori de gaze din România, Engie și E.On, au prezentat oferte similare cu cele reglementate de ANRE, în pofida faptului că prețul gazului marfă este în cădere liberă, situându-se la 40-50 lei/MWh pe lunile de vară, iar pe lunile de iarnă fiind inferior celui reglementat prin OUG 114, de 68 lei/MWh. În plus, ANRE a decis ca producătorii să fie obligați să scoată la ofertare pe piețele centralizate 30% din producție, la prețuri de 23 de lei/MWh, pentru luna viitoare și de aproximativ 50 de lei pentru sezonul rece. Cu toate acestea, în ofertele lor concurențiale, Engie și E.On practică prețuri de 86, respectiv 98 de lei/MWh.

De asemenea interesant: Dacă pericolul concurenței venite din partea micilor distribuitori de gaze putea fi ignorat de duopolul Engie-E.On, riscând doar pierderea a câteva zeci de clienți, nu același lucru se poate spune de concurența marilor furnizori de electricitate. Aceștia dețin atât logistica, personalul (de marketing, de trading), dar și experiența necesară concurenței pe o piață liberă, trecând deja printr-un proces de liberalizare, cel al pieței energiei electrice. Dintre cei doi mari furnizori de gaze, Engie pare cel mai vulnerabil, ca urmare a faptului că are clienți comuni atât cu Enel, cât și cu CEZ. În zonele în care Engie este furnizor monopolist de gaze, furnizori de ultimă instanță de electricitate sunt Enel și CEZ.

În prezent, Enel și CEZ au oferte pentru prețul gazului marfă de 78, respectiv 77 lei/MWh, cu 8-9 lei/MWh sub cele ale Engie și cu aproximativ 20 de lei/MWh sub cele ale E.On.

Per total, totuși, ca urmare a metodologiei Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) de stabilire a tarifelor de transport, diferențele dintre ofertele furnizorilor de electricitate și ale celor de gaz sunt mai mici. Dacă Engie are stabilit un tarif de transport de 7,3 lei/MWh, în cazul Enel acesta este de 12 lei/MWh.

Similar în cazul CEZ, care beneficiază de un tarif de transport de 9,5 lei/MWh, cu 2,9 lei/MWh mai mare decât cel al E.On, de 5,6 lei/Mwh.

Astfel că, dacă sunt incluse toate elementele facturii (tarife de transport, distribuție), oferta Enel pentru consumatorii casnici din București este de aproximativ 120 lei/MWh, fără TVA, cu doar 4 lei mai redusă decât cea a Engie. Pentru un locuitor al Iașiului, client al E.On, diferența este însă una destul de considerabilă, de 14 lei/MWh, dat fiind faptul că oferta companiei germane este de 134 lei/MWh.

În cazul CEZ (care practică un preț total fără TVA de 117,99 lei/MWh (pentru București) și 116,77 lei/MWh (pentru Iași), diferența este și mai importantă, de 6 lei/MWh în cazul unui consumator casnic din București, și de 17 lei/MWh în cazul unui consumator casnic din Iași.

La CEZ există însă și alte riscuri. În primul rând, oferta include și un abonament de 0,4 lei/zi, 12 lei/lună, care ar putea conta în cazul clienților cu consum redus, mai puțin în cazul celor cu consum ridicat. În plus, CEZ are această ofertă fixă doar pentru 3 luni, și nu pe 12 luni precum celelalte companii.

De altfel, la ora actuală, cel puțin 5 furnizori au oferte sub cea a furnizorului monopolist Engie pe piața din București, și nu mai puțin de 15 furnizori au oferte sub cea a furnizorului monopolist E.On de pe piața din Iași.

SURSA: PROFIT.RO