Depozitele de gaze din Europa ar putea, potrivit unor calcule ICIS, să se umple încă din primele zile ale lunii august, ceea ce va pune o presiune suplimentară pe prețul gazului și așa afectat de reducerea consumului, în special al consumatorilor non-casnici, ca urmare a măsurilor de carantinare a economiei. Drept urmare, nu este exclus ca la finalul lunii iulie-începutul lunii august, prețurile de pe Bătrânul Continent să se prăbușească, după modelul țițeiului West Texas Intermediate (WTI), și să atingă un nivel minim istoric, chiar dacă nu negativ ca WTI.

De ce este important? Așa cum a anunțat Profit.ro, ANRE pregătește o lovitură de grație producătorilor interni, dorind să-i oblige să scoată la ofertare 20% din producție pe piețele centralizate în produse lunare, trimestriale, sezoniere și anuale, la un prețul maxim de pornire al ofertelor de vânzare: 95 % din ultimul preț cunoscut publicat de Central European Gas Hub AG (CEGH) în prima sesiune, cea din iunie 2020.

De asemenea important. Inițiativa ANRE nu este menită a ajuta cu nimic consumatorii casnici, prețul pentru aceștia fiind deja plafonat prin ordonanță militară, cel puțin pe perioada de urgență. În plus, și după expirarea acesteia, prețul final la consumatorii casnici depinde exclusiv de furnizori, iar unii dintre aceștia refuză să factureze ieftinirile de pe piața gazului în prețul final. De altfel, tot furnizorii sunt marii câștigători ai proiectului de ordin al ANRE, dacă acesta va fi adoptat în actuala formă.

Numai că iunie 2020 ar putea fi o lună dificilă pentru producătorii de gaze. Potrivit calculelor ICIS, în acea lună, peste 80% din capacitatea de depozitare din Europa ar putea fi deja utilizată, pentru ca la finalul lunii iulie nivelul să ajungă la 100%.

Acest lucru va pune o presiune considerabilă pe prețurile din Europa. Paradoxal, producătorii din România ar putea fi oarecum protejați, ca urmare a capacității de interconectare redusă. Nu însă și dacă ANRE adoptă respectivul ordin, care va reduce prețul din România sub cel din Austria, cel puțin pentru o parte din producție. Și nu pentru 20% din producția efectivă, ci pentru producția din 2019, din care se scade declinul natural al producției, de 3%. Producția din aprilie 2020 este deja cu 14% mai redusă decât cea din perioada similară a anului trecut, ca urmare a faptului că producătorii au fost nevoiți să închidă puțuri, ca urmare a prăbușirii cererii cu 45% de la începutul lunii aprilie.

În plus, pe lunile de vară, consumul utilizatorilor casnici este în mod uzual mult mai redus, ceea ce va dezechilibra și mai mult raportul dintre cerere și ofertă.

Prăbușirea cererii de mărfuri la nivel global a pus presiune pe capacitatea de înmagazinare, care la rândul său a influențat cotațiile futures pentru luna următoare, mai ales în ultimele zile de tranzacționare ale acestor tipuri de contracte.

Lunea trecută, petrolul West Texas Intermendiate (WTI – de referință pe piața americană) cu livrare în luna mai a coborât pentru prima dată în istorie în teritoriu negativ, fiind tranzacționat și la – 40 dolari pe baril, ca urmare a prăbușirii cererii și a indisponibilității spațiilor de depozitare.

De altfel, săptămâna trecută pe bursa austriacă CEGH contractele futures pentru luna iulie (7,5 euro/MWh) erau deja mai ieftine decât cele pentru luna iunie (7,7 euro/MWh) și decât actualul preț spot (de 7,9 euro/MWh).

Iar în această săptămână cotațiile futures pentru august au fost de 6,89 euro/MWh, mai mici decât cele pentru iulie, 7,22 euro/MWh, ambele mai reduse decât actualul preț spot, de 7,23 lei/MWh.

Pe platforma Bursei Române de Mărfuri, contractele cu livrare în luna iunie erau cotate la finalul lui aprilie la 49 lei/MWh, iar cele cu livrare în luna mai la 54 lei/MWh, preț mai mare cu 3 lei/MWh față de cu cele cu livrare în trimestrul al treilea. Ultimul contract cu livrare în luna aprilie a fost tranzacționat la un preț de 58 lei/MWh.

Evoluția prețurilor futures atât din Europa depinde foarte mult de cea a înmagazinării, atât în Europa, cât și în România.

Astfel, dacă la nivel european, anul trecut la această dată depozitele erau pline în proporție de 45,57% (495 TWh înmagazinați), în acest an procentul a ajuns deja la 61,4 % (684 TWh înmagazinați). Anul trecut, depozitele din Europa au atins acest nivel de-abia în iunie, iar nivelul maxim de umplere a depozitelor în a fost înregistrat pe 28 octombrie – 97,8% (1.084 TWh). În acest an, ICIS estimează că nivelul maxim va fi atins la sfârșitul lunii iulie-începutul lunii august. Ceea ce va crea o presiune ridicată pe prețul contractelor futures pentru iulie.

În România, în prezent, depozitele sunt pline în proporție de 61% (20 TWh depozitați). Anul trecut, la această dată procentul era de doar 12,5% (4,1 TWh depozitați).

În pofida reducerii producției interne, deja companiile producătoare autohtone au început să depozite cantitățile din producția internă superioare nivelului consumului, ceea ce va accelera și în România procesul de depozitare.

În iunie, când ANRE vrea să fie declanșate licitațiile de scoatere la ofertare a 20% din producție, prețurile din România vor fi mult inferioare actualelor niveluri. Iar raportarea la prețul de pe CEGH ar putea să le diminueze suplimentar artifical. Ceea ce ar putea fi o lovitură decisivă companiilor producătoare autohtone, în cazul în care prețul va cădea considerabil sub costul de producție.

SURSA: PROFIT.RO