Zona de confort alungă ideea de piață liberă. Oamenii așteaptă mereu ca altcineva să se gândească la binele lor. Nici măcar faptul că după 20 de ani de la inițierea liberalizării pieței de gaze care s-a soldat cu creșterea prețului gazelor de 20 de ori, cu scăderea calității lucrărilor, cu creșterea numărului de zile de așteptare până se realizează racordarea la gaze, cu creșterea accidentelor de gaze etc., mentalitatea oamenilor nu s-a schimbat. Zona de confort este cea mai puternică rezistență la propria lor bunăstare.

Înainte de a discuta de liberalizarea prețului la populație să discutăm de campanii de informare și educare a populației, altfel efectul va  fi dezastruos și pe termen lung

Liberalizarea pieței de gaze naturale convenită de Guvernul României în anul 2012, cu Banca Mondială, UE și FMI, stabilea obligația realizării unui set de măsuri de  către ANRE şi furnizorii de gaze, anterior liberalizării pieţei. Astfel se aproba un grafic de creștere a prețului de achiziție a gazelor naturale din producția internă pentru clienții din piața reglementată și programul de măsuri de informare ce trebuiau întreprinse anterior liberalizării totale a pieței gazelor.

Programul de informare a clienților din anul 2012, urma să se desfășoare pe perioada 2012-2018 și conținea:

– 35 de acțiuni convenite a se realiza anterior liberalizării pieţei, din care au fost realizate doar 10 acțiuni;

– 5 acțiuni, continue, de informare a clienților dar care nu au fost realizată deloc.

Majoritatea acțiunilor se găseau în obligația ANRE de a le realiza. A fost o mare greșeală, care a dus la o creștere puternică a prețului gazelor imediat după liberalizarea pieței clienților non casnici, atunci când unii furnizori au profitat de lipsa cunoștințelor specifice la nivelul consumatorilor.

Înainte de scoaterea prevederilor OUG 114 privind liberalizarea pieței de gaze este nevoie de o puternică campanie Preț Corect La Gaze, prin care clienții să fie învățați cum să se apere de anumiți furnizori care vor profita de lipsa cunoștințelor specifice unei piețe libere.

Sursa: https://asociatiaenergiainteligenta.ro/?p=2093&lang=ro

Trendul prețului gazelor naturale pe piața de gaze din România, indică faptul că în vara anului 2020, prețul gazelor naturale – prețul mărfii – se va apropia mult de valoarea prețului plafonat al gazelor naturale din producția internă pentru populație, ceea ce face ideală anularea prevederilor OUG 114, privind plafonarea prețului gazelor și liberalizarea pieței gazelor naturale. Analizând trendurile viitoare ale prețului gazelor naturale, o astfel de situație probabil se va mai întâlni doar peste câțiva ani.

Preţul gazelor pe o piaţă liberalizată l-aș defini ca o rezultantă unitară a valorii de piață ce reprezintă suma pentru care o cantitate poate fi schimbată la o dată, între un cumpărător hotărât și un vânzător hotărât, într-o tranzacție echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte acţionează în cunoștință de cauză (informat), prudent și fără constrângeri.

Această definiţie reflectă, cât de departe sunt clienții în România de a acționa pe o piaţă liberalizată.

Cauzele principale sunt:

Neinformarea și dezinformarea consumatorului

Prima condiție care permite unei firme să exercite un anumit control asupra prețului este situația în care consumatorii nu sunt informați sau informarea este imperfectă despre bunul pe care firma îl oferă. Pentru cumpărători, a încerca să obțină informații de piață implică pricepere, o cheltuială de timp, efort etc. Existența imperfecțiunii informației printre cumpărători le dă posibilitatea vânzătorilor să introducă și să mențină prețuri diferite pentru oferte similare de gaze.

Consider că imperfecțiunea informațională joacă un rol mai important în situațiile în care cererea faţă de bunul respectiv este inelastică în raport cu prețul. Cu cât inelasticitatea este mai mare cu atât cumpărătorul este mai puțin dispus să cheltuiască pentru a obține cel mai bun preț. Un efort mai mic din partea cumpărătorilor va avea ca efect scăderea presiunii exercitate asupra vânzătorilor de a oferi prețuri mici.

Neinformarea și dezinformarea consumatorului au stat la baza apariției așa numiților „Băieți Deștepţi în energie”.

Întrucât imperfecţiunea informaţiei este răspândită, este sigur că cumpărătorii vor face greșeli. Una dintre aceasta este achiziționarea gazelor bazându-se pe ideea de continuitate și tradiție.

Tendința naturală a firmelor de a impune un monopol pentru a-şi securiza profitul

Culegerea de informații despre piață, client, concurență etc. înseamnă cheltuială de timp şi bani pentru vânzător, întâlnirea vânzătorului cu cumpărătorul presupune personal, timp, centre de informare, bani şi cel mai “periculos lucru pentru un vânzător” infidelitate.

Nici o societate nu dorește aceste riscuri, dar majoritatea își doresc MONOPOLUL. Reglementările generale şi specifice interzic înființarea acestor monopoluri (excepție făcând cele naturale), dar tendința există permanent în piață.

Liberalizarea pieței de gaze presupune eliminarea poziției monopoliste a firmelor care acționează în acest domeniu, eliminându-se posibilitatea de a influența prețul gazelor pe piață prin intermediul unor reguli impuse în piață, dar necesită și informarea adecvată la nivelul consumatorului.

Atât timp cât consumatorii nu vor dobândi cunoștințe minime specifice care să permită o apreciere corespunzătoare față de gazul achiziționat, ei vor rămâne “captivi” și în piața liberalizată.

În fapt există riscul foarte mare ca piața liberalizată să se transforme într-o piață a furnizorilor deștepți, care să beneficieze indirect de pe urma liberalizării pieței, în fapt să profite de lipsa informațiilor la nivelul consumatorilor, beneficiind de efectele financiare pe care o astfel de piață le-ar produce.

Piața liberalizată a gazelor naturale fără consumatori informați, încurajați să intervină, susținuți să negocieze, capabili să analizeze diverse oferte, determinați să acționeze responsabil, prudent și fără a se lăsa constrânși, nu va fi decât o altă dezamăgire pentru poporul român și un important motiv pentru ”populiști” de a invoca ”necesitatea monopolului pentru binele consumatorului”.