Codul rețelei de transport gaze este un Act juridic care are ca și scop fundamental, asigurarea funcționării SNT în scopul transportării gazelor naturale pentru diverși clienți.

Un aspect deosebit de important care nu a fost luat în considerare în ceea ce privește CAPACITATEA, noțiune neînțeleasă pe deplin de către cei care au elaborat Noul Cod de rețea, îl reprezintă faptul că înaintea stabilirii modului de contractare, tarifare, penalizare a UR care doresc să folosească SNT este necesară și utilă prezentarea ofertei OST.

OST oferă capacitatea de a prelua, TRANSPORTA și preda o cantitate de gaze folosind SNT. Chiar dacă oferta efectivă către clienți se prezintă din punct de vedere comercial sub forma de capacitatea de intrare / ieșire în/din SNT, oferta reală pe care OST o face este cea de CAPACITATE DE TRANSPORT.

În acest sens esențiale sunt stabilirea Regimurile tehnologice care se pot realiza în interiorul SNT, care să permită capacitatea OST de a lansa oferte comerciale, în scopul satisfacerii TRANSPORTULUI gazelor naturale. Astfel, Codul rețelei trebuia să cuprindă un prim capitol intitulat REGIMURI TEHNOLOGICE ALE SNT, în care să se prezinte în mod transparent, credibil și concret oferta OST:

• Modul de calcul al regimurilor tehnologice din SNT;
• Situații de regimuri tehnologice optime, prealertă, alertă și criză din SNT
• Line pack
• Diferență de line pack

Această situație nu s-a realizat probabil din mai multe considerente:

1. Lipsa înțelegerii rolului sinergiei Cod de rețea, SNT și funcționare piață de gaze naturale.
2. SNT nu este un Sistem de Transport omogen și unitar, ci o mulțime de sisteme de transport funcționând independent și la presiuni foarte diferite, practic fiind imposibil să discutăm de regimuri tehnologice asumabile la nivel de SNT. În ciuda realității evidente, în prezent, sistemele închise care compun SNT se tratează ca fiind interconectate. Astfel, nu se pot determina regimuri tehnologice, nu se pot realiza bilanțuri și balanțe pe un Sistem de Transport ca și când ar fi un sistem Național unic. Această abordare propulsează niște cifre (informații) care în fapt nu pot contribui la asigurarea transportului gazelor în condiții normale, la echilibrarea portofoliului de clienți și/sau a sistemelor închise/sistemului național de transport. Mai mult această abordare chiar dăunează, deoarece matematic pot exista gaze în SNT, dar în fapt ele fac parte din sisteme închise fără a putea fi folosite în SNT datorită izolării acestor sisteme. Având în vedere caracterul izolat, în realitate furnizorii care activează într-un sistem închis nu se pot echilibra cu furnizorii din alte sisteme izolate, deși conform Codului rețelei se poate face această operație.

Notă: Multe din conductele care compun așa numitul SNT, funcționează la presiuni mai mici de 16 bar, de aceea conform EN1594/2013 nu sunt considerate conducte de transport gaze. Astfel, ar trebui cu atât mai mult lămurirea statului tehnic și juridic al acestor conducte.

3. Necesitatea recunoașterii faptului că SNT nu este un SNT, ar fi permis scrierea corectă și aplicabilă a Noului Cod de Rețea. De ce nu se dorește aceasta? Pentru că ar afecta veniturile angajaților OST (ale unora), profitul acționarilor și sumele încasate de diferite instituții care se preocupă de acest domeniu. Respectiv nimeni dintre cei care au datoria să facă funcțional Codul Rețelei, nu au un interes să acționeze.

Un alt element important, care lipsește total din Codul rețelei îl reprezintă tratarea ofertei comerciale către clienți în mod transparent, credibil și concret: capacitatea pe puncte de intrare/ieșire.

Astfel, lipsesc orice metodologii de determinare, actualizare, afișare a capacității tehnologice / tehnice / backhaul / comercializabile / contractate / utilizate / neutilizate / necontractate / ferme / discontinue / anuale / sezoniere / lunare /zilnice pentru:

• punctele de intrare
• punctele de ieșire
• înmagazinare în conducte.

Noul Cod de rețea tratează cum să se vândă ceea ce are la dispoziție un OST – capacitatea – dar  nu prezintă în fapt ce se vinde. Lipsa acestor informații esențiale, care în fapt definesc oferta OST, crează prima și cea mai mare suspiciune și neîncredere în rândul UR, privind onestitatea, corectitudinea și buna credință a OST.

Apreciez, că OST este tot mai puțin ceea ce îl obligă legea să fie, o companie care oferă servicii de utilitate publică, o companie interesată de clienții săi și o companie care să se alinieze unui traiect European al gazelor.