Never say never. Afirmam cu puțin timp în urmă că în această iarnă prețul gazelor naturale la consumatorul final nu poate crește cu mai mult de 15% față de prețul mediu al gazelor naturale din sezonul cald. Afirmația era bazată pe prețul care s-a stabilit în tranzacțiile încheiate pe bursă în lunile de vară cu livrare în lunile de iarnă și care arătau o creștere de cca. 7% a prețului gazelor naturale din producția internă, la care se adiționau costul cu gazele înmagazinate și costul cu gazele din import pentru zilele cu vârf de consum. Surpriză! La fel cum cu un an înainte prețul energiei electrice o lua razna, acum și prețul gazelor naturale dă semne să o ia pe urmele prețului energiei electrice din anul precedent.

Chiar dacă Consiliul Concurenței are aceste informații, nu dă semne să ia în calcul să analizeze și să semnaleze o potențială problemă în piață. În lipsa acestui semnal îmi permit să fac o previziune, subiectivă și intuitivă: prețul gazelor naturale din producția internă dă semne să deschidă luna ianuarie cu 100 lei/MWh.

Am constatat în ultimele zile din luna noiembrie pe Piața la Disponibil a BRM o serie de tranzacții „interesante”, mult dincolo de prețul de tranzacționare care se învârtea în jurul valorii de 76-78 lei/MWh. O primă tranzacție care iese din acest interval, aparent fără nici o explicație (cel puțin la nivelul evoluțiilor informațiilor din spațiul public) a fost achiziția de gaze din producția internă efectuată în data de 14 noiembrie 2017, la un preț de 90,5 lei/MWh (gaze ce urmau să fie livrate în luna decembrie 2017). Gazele probabil au fost achiziționate pentru piața reglementată, având astfel avantajul conferit de modul în care este realizată legislația în prezent care permite, ca facturile de achiziție a gazelor, să fie acoperite prin recunoașterea și reflectarea costurilor în prețul reglementat. O astfel de poziție în piață, creionează prima tendință de inflexiune a trendului de preț, sub adăpostul acoperirii riscurilor în achiziționarea unor gaze, pe care nu le-ar mai putea vinde în piața liberă datorită prețului mai mare decât prețul de vânzare (bineînțeles cu creșterea prețului la consumatorul casnic).

În aceeași zi apare o altă tranzacție de achiziție a gazelor naturale din producția internă, pentru luna decembrie 2017 și Q1-2018, la un preț de 102 lei/MWh efectuată de către cel mai important operator de pe piața de gaze, fără activitate de furnizare gaze, cu capital majoritar de stat. Apreciez că această tranzacție este tranzacția care punctează irevocabil modificarea pantei curbei de trend a prețului gazelor pe piața din România în iarna 2017/2018. Apreciez că și în acest caz erau acoperite riscurile în achiziționarea unor gaze care nu s-ar mai putea vinde în piață datorită prețului mai mare decât prețul de vânzare (la momentul achiziției), urmare a activității reglementatea desășurate de acest operator.

După 10 zile de la această creștere puternică a prețului, apare pe bursă, o nouă achiziție de gaze din producția internă cu livrare în luna ianuarie 2018, de către aceeași companie care urca în urmă cu 10 zile prețul gazelor cu 16% (la 90,5 lei/MWh) și care furnizează gaze preponderent către populație, gazele fiind achiziționate la un preț de 105 lei/MWh (pe surse se vehiculează, chiar ideea că gazele au fost vândute între două societăți care au la bază același proprietar!).

Apariția acestor poziții pe piață, dublată de prezența unei societăți cu capital majoritar de stat, în această ecuație, a creat multă emoție pe piața de gaze și a determinat o reacție a tuturor jucătorilor de a se alinia (tranzacționa) la noile niveluri de preț impuse. Astfel, se naște repede acceptarea ideii că trendul de creștere a prețului este unul cert și determină credibilizarea aceste noi poziții a prețului în piață. O situație trasă la indigo, având aproape aceiași protagoniști a existat și în urmă cu 2 ani pe piața românească.

Astfel, se ajunge în situația în care un operator cu capital majoritar de stat, care nu joacă pe piața de gaze naturale (prin operații de vânzare / cumpărare), care are acoperite riscurile de achiziție a gazelor la prețuri peste prețul pieței de legislația existentă,  să determine un nou trend crescător în piață și să deschidă calea gazelor de import a căror prețuri erau altfel prohibite.

Aș asocia aceste achiziții peste prețul altor tranzacții de pe BRM, cu o tendință de ridicare a prețului pe piața de gaze, desfășurată în ultimele două luni, urmare a diferitelor acțiuni persuasive de inducere la nivelul pieței a ideii de criză a gazelor în iarna 2017/2018 și de necesitate de creștere a prețului gazelor pe piața de gaze.

Aș aminti aici:

• Nenumăratele articole apărute în presă (mult peste media aparițiilor din alți ani) privind iminenta iarnă grea care va veni în România;
• Declarația Directorului General Engie, privind posibila întrerupere a livrării gazelor în iarna 2017/2018
• Declarația Directorului General Transgaz, privind faptul că ne vom confrunta cu o iarnă grea și posibil să nu avem suficiente gaze;
• Declarațiile privind creșterea prețului gazelor prezentate de diverse instituții.

Această stare alarmistă nu a fost contracarată suficient de bine de pozițiile Ministerului Energiei, care deși au venit, aproape după fiecare poziție alarmistă din piață, nu au fost convingătoare, dovadă fiind slaba preluare în presă a mesajelor Ministerului.

În același timp situația care a apărut pe bursă (BRM) privind prețuri cu 36% mai mari decât restul tranzacțiilor, în condițiile inexistenței unei crize a gazelor sau a unei diferențe mari între cerere și ofertă, nu a determinat nici o luare de poziție din partea responsabililor cu asigurarea concurenței. Asigurarea concurenței în piață și prevenirea oricăror elemente care să aibă ca scop influențarea prețurilor, impunea urmărirea continuă a tranzacțiilor efectuate și semnalizarea oricărei potențiale abateri de la trend, în lipsa unor presiuni pe cantitate, prin mesaje, care să limiteze acțiunile emoționale ale participanților la piață, urmare a unor semnale persuasive. Un astfel de semnal ar fi atras atenția participanților din piață că nu trebuie să intre în panică și să vândă/cumpere urgent, respectiv să determine conturarea unui nou trend de preț, ci să aibă un comportament prudent deoarece există semne de întrebare la nivelul autorității responsabile cu asigurarea concurenței privind noul trend de preț.