Intrarea României în UE în urmă cu 10 ani aducea cu sine nenumărate oportunități în sfera energetică, tradiția și resursele permițându-i acesteia să aibă pretenția unui important rol în regiunea est-europeană. Acțiunile ulterioare ale României, nu doar că au îngropat aproape orice speranță a unui important rol în sectorul gazelor naturale din regiune, dar a determinat la insularizarea României în piața de gaze europeană.

Am primit de curând un email în care se preciza:

Întâmplător am găsit pe net prezentarea făcută de dvs în anul 2005 „Considerente privind Tranzitul de gaze în Balcani 2010-2020”:

http://www.finmedia.ro/conferences/conferintele//piatapetrolului//ed3//prezentari//Mircea%20Vescan.pps.

Un RING al Balcanilor!  Ce viziune! Ar fi fost aur pentru Europa. Slide-ul 17 în special, nu mi-l pot scoate din cap. Păcat că în anul 2005 când a fost lansată această viziune – „Vom asista la schimbarea fluxurilor de gaze în sistemele de transport europene” – nimeni nu a accesat la ea.

Îmi aduc aminte de reacțiile negative la momentul prezentării, pe atunci, a acestei viziuni (2005), anticipându-se ca imposibilă dezvoltarea unor proiecte în sectorul gazelor naturale care să ocolească România –  țara cu cele mai multe resurse de gaze din regiune, țara cu cele mai multe depozite de înmagazinare (pe atunci), țara cu cea mai veche tradiție în sectorul gazelor naturale.

By passarea României din punct de vedere al fluxurilor gazelor naturale se datorează, aproape exclusiv nouă și acțiunilor noastre.

În România a trecut total neobservat, un element important, cu repercursiuni în următorii 15 – 20 de ani, care deschide drumul realizării gazoductului Nord Stream 2. Astfel, în data de 27 septembrie 2017, a apărut în spațiul public o informație despre o opinie juridică a unor reprezentanți ai Consiliului Uniunii Europene care acuză Comisia Europeană că nu are niciun argument legal și nicio competență în materie ca să blocheze proiectul Nord Stream 2.Comisia Europeană, sustinea blocarea realizării Nord Stream 2, deoarece afirmau aceștia că acesta are doar un singur scop: să dea peste cap piețele energetice ale UE în favoarea Rusiei.

În fapt, construcția gazoductului Nord Stream 2 aruncă în aer nu, doar principiile pieței unice europene a gazelor naturale, dar crează premizele realizării altor gazoducte cu scop monopolist, respectiv deschide drumul realizării SouthStream. Astfel, cele două importante rute de transport a gazelor, unul în nordul și celălalt în sudul României, elimină orice posibilitate a jucării vreunui rol al României pe piața europeană a gazelor naturale și determină insularizarea ireversibilă a României pe piața de gaze. Putem să ne amăgim cu independența energetică a României, asta până cand vine iarna și vom vedea că visele nu țin de cald. România este și va rămâne dependentă de importul de gaze, este adevărat nu tot timpul anului, dar este dependentă în momentele critice, în zilele friguroase de iarnă. Cu alte cuvinte în cele mai critice momente suntem la dispoziția importurilor, care poate o să vină sau poate nu o să vină, ca să nu mai discutăm de prețurile cu care se vând gazele în acele zile.

Potențialele rute ale gazelor naturale în următorii 10-15 ani în Europa Centrală și de Est.

Insularizarea va avea un important impact negativ asupra securității energetice a României peste 10-15 ani și va crea premisele unui viitor monopol al gazelor rusești în România, probabil după anul 2035.

Chiar dacă aceste elemente sunt vizibile de ani buni, nu doar că nu luptăm împotriva insularizării pe piața de gaze a României pe termen scurt și împingerea țării spre o captivitate față de gazele rusești pe termen lung, ci chiar ne străduim să ne scufundăm în jocuri care nu sunt sub nici o formă în avantajul României și nici în avantajul consumatorilor români nici nu nu poate fi vorba.

Oricum nu interesează pe nimeni nevoile consumatorilor români de gaze.