România deține multe premiere în istoria industriei de gaze europene, multe din acestea necunoscute, altele date uitării și cele mai multe ascunse de impotența prezentului.

Încă din anul 1912 dr. Cholnoky Jenö[1] scria: „La conductele lungi, de capacitate mare, s-a constatat că era mai economică creșterea artificială a presiunii gazelor, decât creșterea diametrului conductei. În America se folosea creșterea artificială a presiunii gazelor încă din 1890[2].

Dacă însă se folosesc stații de comprimare în punctele unde presiunea scade, se pot folosi și conducte cu diametrul mai mic, și deci mai ieftine”, referindu-se la construirea conductelor de transport gaze naturale în Transilvania.

Descoperirea gazelor naturale urmată de conștientizarea avantajelor acestora, a determinat un consum ridicat  în perioada 1915 – 1924, fapt ce a determinat scăderea presiunii gazelor naturale în câmpul Sărmășel. Alături de creșterea consumului de gaz metan și diminuării lucrărilor de foraj, în această perioadă, a determinat necesitatea comprimării în vederea asigurării cu gaze a orașului Turda[3].

Astfel, în data de 19 mai 1927 începe activitatea de construcție montaj a unei[4]  stații de comprimare a gazelor naturale la Sărmășel dotată cu 3 motocompresoare orizontale Ingersol Rand (SUA), cu diametrul cilindrilor de 360 mm, acționată de două mașini cu aburi cu diametrul cilindrilor de 360 mm. Puterea unui agregat este de 124 – 250 CP, pentru 67 – 135 ture/minut. Capacitatea stației de comprimare pentru o presiune de aspirație de 3-4 bar și o presiune de refulare de 7 atm este de 4000 mc/oră.

Stația de comprimare era compusă din uzina agregatelor de comprimare, uzina electrică, stația de reglare măsurare gaz combustibil, turnul de răcire al apei și alte anexe administrative.

Uzina electrică era compusă din două motoare Crossley și generatoare Siemens – Schuckart. Cazanul care producea aburul pentru antrenarea compresoarelor producea și aburul pentru antrenarea generatoarelor în vederea producerii energiei electrice necesară atât pentru buna funcționare a instalațiilor din cadrul stației de comprimare cât și pentru motoarele care antrenau pompele de apă din stația de pompare a apei Balda.

Răcirea pieselor motorului și ale compresorului se realiza  prin circularea apei care era adusă de la Balda, unde în anul 1927  se amenajase un lac artificial. Apa  pompată de stația de pompe Balda era condusă către bazinul  « din deal » cu o capacitate de 500 mc, situat în apropierea stației de comprimare de unde se alimenta stația de comprimare cu apă.

Turnul de răcire al apei construit de asemenea în perioada mai – august 1927, avea o capacitate de 60 mc.

Aceasta a fost prima stație de comprimare a gazelor naturale montată în Europa, fiind realizată de societatea SONAMETAN. Nu a fost singura premieră în istoria europeană a comprimării gazelor naturale, SONAMETAN a pus în exploatare prima stație de comprimare a gazelor naturale montată pe o conductă de transport în România în anul 1947 și prima stație de comprimare a gazelor montată pe o conductă de transport gaze folosind turbine.

[1] *** Termeszettudomanyi Kozlony, A kissarmasi metangaz kitorese es az Erdelzi mendenczenek regibb iszapvulkanjai, Fortyogoi, 1912, p. 898-911.

[2] *** The Pipelines Take Over,  Editors of LOOK, 1946

[3] Chisăliţă, D., Momente în Istoria gazelor naturale din România, Editura Academprint, Tg. Mureş, 2004

[4] *** Chestiunea gazului metan din Ardeal, Răspuns atacurilor conţinute în broşura Sindicatului Consumatorilor „Problema gazului Metan”, Societatea Naţională de Gaz Metan Sonametan şi UEG, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1929