Țițeiul este sângele vital al lumii moderne, iar motorul cu ardere este inima sa nestăpânită.

În 2023, sondele de petrol din întreaga lume au pompat zilnic aproape 100 de milioane de barili din Pământ, iar populația lumii a consumat-o integral.

Fiecare sondă de petrol urmează o curbă clopot de producție, producția crescând, stabilizându-se și apoi scăzând la zero. Acestă caracteristică fiind valabilă și pentru toate zăcămintele și zonele de producție.

Agenția Internațională pentru Energie (IEA) estimează că am putea atinge „vârful cererii” de petrol în 2028.

În cadrul International Energy Outlook 2021, U.S. Energy Information Administration (EIA) a proiectat că aprovizionarea mondială cu petrol poate să satisfacă într-un scenariu favorabil, cererea globală de energie în creștere cel puțin până în 2050. După 2050, „există o incertitudine substanțială cu privire la nivelurile viitoarelor oferte și cererii de combustibili lichizi”, potrivit EIA. Totuși odată cu anul 2028 lucrurile vor deveni mai complicate în lipsa dezvoltării unor măsuri de eficiență, de schimbare a formelor de energie din transport și de dezvoltare a biocombustibiliilor.

Sursa International Energy Agency, World Energy Outlook 2021, Paris, 2021.

Ce se întâmplă când se epuizează combustibilii fosili?

Când Rusia a invadat Ucraina în februarie 2022, națiunile care se bazau anterior pe Rusia pentru petrol și-au dat seama că va fi dificil să trăiești cu o rezervă redusă de petrol. Prețurile carburanților au crescut vertiginos și multe zone s-au confruntat cu crize (ex. în Sri Lanka, școlile au fost închise, deoarece rezervele extrem de limitate de combustibil au mers pentru a menține spitalele deschise).

Vederile mai optimiste asupra acestei inevitabile lumi post-vârf al petrolului implică mult mai multă pregătire. Practic, impactul penuriei de petrol poate fi diminuat prin scăderea dependenței noastre de combustibilii fosili.

Sursele alternative de energie și biocombustibilii regenerabili joacă un rol crucial în aceste perspective.

Furnizarea globală de petrol nu poate satisface rata actuală a cererii globale de petrol pentru totdeauna, necesitând noi surse de energie și practici de utilizare. Chiar dacă tehnologia ne-ar permite să recoltăm până la ultima picătură de petrol de pe planetă (crescând astfel deficitul), creșterea prețurilor și impactul asupra climei ar necesita schimbări pe scară largă cu mult înainte să rămânem efectiv fără petrol.

De zeci de ani, cererea globală de energie este în creștere din cauza creșterii economice și a creșterii populației mondiale. În plus, nivelul de trai este în creștere la nivel mondial, în majoritatea cazurilor corelând cu un consum crescut de energie, deoarece energia este necesară în aproape fiecare aspect al vieții noastre, inclusiv transportul terestru, pe apă și aerian, precum și în agricultură, comercial, industrial și sectoare interne. Până în prezent, combustibilii fosili reprezintă aproximativ 80% din cererea mondială de energie, în ciuda faptului că sunt un factor major pentru încălzirea globală, reprezentând aproximativ 89% din totalul emisiilor antropice de gaze cu efect de seră (GES) în 2020. Combustibilii fosili se vor epuiza odată cu creșterea constantă a cererii de energie. Deoarece cererea de petrol este în continuă creștere, estimările prevăd epuizarea totală a acestora până în 2070 – 2080. În acest scop, tipuri distincte de biocombustibili, cum ar fi lichidul și biogazul, ar trebui dezvoltate metodologic și strategic, ca măsură preventivă împotriva penuriei de energie prognozate, toate în același timp reducând impactul antropic asupra climei și conservând mediul.

În prezent, biocombustibilii sunt clasificați din prima până la a patra generație, în funcție de materie primă și/sau platformă de biosinteză (adică, inginerie genetică). Dezvoltarea tehnologiilor de biocombustibil depinde de peisajul socio-economic și politic, care poate beneficia foarte mult de recomandările de politici ale organismelor de reglementare respective. În prezent, Uniunea Europeană are cea mai strictă legislație privind biocarburanții și cele mai ambițioase obiective de impact asupra climei. Prin urmare, dezvoltarea platformelor actuale de tehnologie a biocombustibililor în diferite stadii de implementare industrială, cadrul legislativ implementat în UE, precum și recomandările de politică care ar accelera progresele academice către implementarea industrială.

O alternativă la combustibilii fosili sunt biocombustibilii, care provin din materie organică și, prin urmare, pot fi recrescuți și sunt numiți regenerabili. Biocombustibilii emit mai puține gaze cu efect de seră și sunt, în general, mai ecologici (netoxici, fără sulf, biodegradabili) decât predecesorii lor din combustibili fosili. Biocombustibilii contribuie la atingerea Obiectivelor de dezvoltare durabilă ale Națiunilor Unite:

• energie accesibilă și curată,
• acțiune împotriva schimbărilor climatice.

Cererea globală de biocombustibili va crește cu 41 până la 53 de miliarde de litri, cu 28%, între 2021 și 2026, aspect care poziționează biocombustibilii, nu doar ca un element de decarbonizare, ci și un element de stabilitate a securității energetice.