“O organizare a asociaţiilor tehnico-inginereşti este consemnată în cea de a doua jumătate a secolului 19, când s-a înfiinţat Societatea de Ingineri şi Arhitecţi. Cea dintâi asociaţie profesională durabilă a inginerilor a fost Societatea Politehnică, constituită în 1881, în prezenţa Regelui Carol  I, cu ocazia inaugurării căii ferate Buzău-Mărăşeşti, prima cale ferată din România proiectată şi executată de ingineri români. Asociaţia Generală a Inginerilor din România a fost înfiinţată la Iaşi, în anul 1918, anul Marii Uniri, având ca scop organizarea şi sporirea cunoştinţelor şi puterii de muncă a inginerilor, pentru a aduce cel mai mare folos în opera de refacere a ţării, solidaritatea şi susţinerea intereselor profesionale ale acestora. Cele două asociaţii şi-au desfăşurat activitatea în paralel până în 1949, când au fuzionat sub denumirea de Asociaţia Stiinţifică a Tehnicienilor. Aceasta din urmă a purtat, consecutiv, mai multe nume: Asociaţia Stiinţifică a Inginerilor şi Tehnicienilor între anii 1951-1962 şi Consiliul Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor până în decembrie 1989.”[1]

La mijlocul anilor ’30 se înfiinţa la Mediaş Asociaţia Inginerilor şi Tehnicienilor din Industria Minieră – Filiala Mediaş, sub conducerea Directorului Direcţiei de Exploatare ing. Marin Ciortea şi sub patronajul Directorului SONAMETAN dr. ing. Constantin Ioan Motaş.

După 65 de ani, în luna februarie a anului 2005 la iniţiativa unui grup de ingineri se pun bazele înfiinţării la Mediaş, în cadrul AGIR, a celei de-a treia Societăţi a Inginerilor din Domeniul Gazelor Naturale (SIDGN) care şi-a propus să acopere teme specifice domeniilor transport, distribuţie şi instalaţii de utilizare a gazelor naturale. Şedinţa festivă a fost condusă de domnii dr. ing. Nicolaie Secreţeanu, preşedintele Societăţii Inginerilor din Domeniul Gazelor Naturale filiala Timiş şi prof. dr. ing. Octavian Bologa, preşedintele Asociaţiei Generale a Inginerilor din România filiala Sibiu.

După şase luni de activitate, SIDGN Mediaş a strâns în jurul statutului şi al principiilor sale 75 de membri. Au fost acoperite cu experţi din diverse zone ale ţării toate domeniile specifice industriei gazelor naturale: explorare, producţie, transport, înmagazinare, distribuţie, echipamente şi instalaţii de utilizare, funizare şi monitorizarea pieţei.

Astăzi aş vrea să mă opresc asupra unei teme analizate atent de SIDGN Mediaş în anul 2005, mult mai puţin interesantă publicului la acea vreme, şi anume “Considerente privind fluxurile de gaze în Balcani 2010-2020”. Am regăsit zilele trecute întâmplator sinteza analizei efectuate de către colegii mei şi prezentată la Bucureşti în cadrul simpozionului “Piaţa Petrolului”[2].

După 12 ani  merită revăzute câteva prognoze şi concepte aduse în dezbatere de SIDGN în anul 2005:

1. “În perspectiva anului 2020 deficitul de gaze naturale înregistrat la nivelul ţărilor europene va fi de 350-400 mld mc/an”. Consumul de gaze naturale la nivelul UE în anul 2015 a fost 440 miliarde m³, iar producţia UE 144 miliarde metri cubi![3]
2. “În următorii 10÷15 ani vom asista la schimbarea fluxurilor de gaze în sistemele de transport europene existente”. Câteva schimbari de fluxuri relevante înregistrate în ultimii zece ani: Sistemul de Tranzit Net4Gas Cehia (Foto 2 şi 3), Sistemul de Tranzit WAG Austria, Gazoductul STEGAL Germania!
3. “Direcţiile posibile de tranzit a gazelor din Orientul Mijlociu spre Europa Centrala şi de Vest via Turcia-Grecia”. Conducta de tranzit Turcia DN1400-DN1200 TANAP  este în curs de finalizare. Conducta de tranzit DN1200 Grecia-Albania-Italia TAP a intrat de aproximativ un an în faza de execuţie, iar extinderea reţelei naţionale SnamRete Italia pe direcţia Sud-Nord este şi ea în faza de construcţie!
4. „În perspectiva anilor 2015÷2020 este posibil să se producă modificări ale fluxurilor de gaze naturale prin actualele sisteme de tranzit de pe teritoriile României şi Bulgariei, respectiv prin sistemele naţionale de transport”. Gazoductul TurkStream I este în construcţie, Hubul Regional Bulgaria este în construcţie!

Este evident faptul că aspectele tehnice privind dezvoltarea infrastructurilor energetice au căpătat în ultima perioadă de timp un rol secundar. Abordările politice, strategice sau cele financiare ocupă primele rânduri pe agenda factorilor de decizie.

Punctele prezentate în sumar mai sus sunt însă un motiv în plus pentru ca rolul asociaţiilor profesionale să fie reconsiderat, astfel încât acestea să contribuie la “sporirea cunoştinţelor şi puterii de muncă a inginerilor pentru a aduce cel mai mare folos în opera de refacere a ţării, solidaritatea şi susţinerea intereselor profesionale ale acestora” aşa cum în urmă cu o sută de ani şi alţii au făcut.

[1] Asociaţia Generală a Inginerilor din România AGIR, Prezentare web AGIR

[2] SIDGN Filiala Medias, Simpozion Finmedia „Piaţa Petrolului“, Bucuresti 2005

[3] Raport IHS Markit v2015