În același mod în care în urmă cu 4 luni toată lumea arăta că plafonarea prețului la gaze este cheia rezolvării problemelor din energie, astăzi toată lumea arată cum reglementarea prețului la gaze este cheia în energie.

La fel ca atunci și acum, nu se înțelege că a impune prețuri administrative, este echivalent cu a trata efectul și nu cauza care a determinat actuala criză. Reglementarea prețului la gaze este percepută ca o metodă simplă și populistă de a crede că se poate rezolva din vârful pixului o criză. Crizele se rezolvă prin eliminarea cauzelor, nu prin declarații și prin făurirea din condei a unei stări de bine iluzorie.

Reglementarea prețului la gaze pentru toți consumatorii, are mai multe consecințe negative:

1. Majoritatea producătorilor de gaz, dar și unii dintre furnizori au contracte de vânzare-cumpărare deja încheiate, la prețurile pieții pe întreg anul 2022 sau chiar pentru anii viitori. Astfel, nu mai există cantitatea necesară disponibilă în piață pentru a putea reglementa prețul gazelor începând cu 1 aprilie 2022. Suspendarea contractelor încheiate în piață nu se poate realiza decât în condiții de forță majoră sau insolvență a companiilor, aspect care nu se poate invoca în prezent. Există posibilitatea de a se încerca o forțare a lucrurilor, dar care nu cred că nu va aduce zeci de procese cu statul român, procese care au toată șansa de a fi câștigate de firme și atunci statul român ar fi bun de plată (adică noi toți trebuie să plătim impozite mai mari și să achităm consecințele acestei decizii).

• Reglementarea prețului la gaze, având în vedere istoricul acestui subiect din ultimii ani, ar aduce cu siguranță un infringement rapid din partea UE pentru România, adică din nou statul român ar fi bun de plată (respectiv trebuie să plătim impozite mai mari și să achităm, consecințele acestei decizii).

• Costurile pentru realizarea exploatării gazelor din Marea Neagră vor prezenta importante creșteri față de vechile prognoze, urmare a creșterii prețurile la toate materiile și serviciile din ultima perioadă. Plafonarea prețului gazelor din producția internă, poate aduce modificări importante în performanța acestui proiect și ar determina din nou întârzierea exploatării gazelor din Marea Neagră (prima dată a fost în anul 2018 când s-a plafonat prețul gazelor și s-a blocat prima dată exploatarea gazelor din Marea Neagră).

• Gazele extrase din zăcămintele exploatate de peste 70-100 de ani, au costuri mici urmare a amortizării investițiilor (există doar costuri de operare), în cazul noilor investiții, acolo unde amortizarea investiției și restituirea creditelor nu este realizată, există costuri mult mai mari.  Plafonarea prețului la gaze, ținând cont de costul mic al gazelor cu investițiile amortizate, ne va duce în situația în care exploatarea gazelor din noile investiții să nu mai fie atractivă și implicit să se sisteze sau să se întârzie dezvoltarea de noi capacități de producție gaze. Reducerea investițiilor on-shore și off-shore, aduce reducerea cantităților de gaze extrase din România, respectiv necesitatea creșterii importurilor.

• Creșterea importurilor, pe de o parte, urmare a reducerii investițiilor în producție (care va avea consecințe pe termen de 3-5 ani) și pe de altă parte datorită creșterii consumului de gaze (în momentul de față există cca. 300.000 de cereri de racordare ”gratuită” la gaze și 4000 MW de intenții de dezvoltare a capacităților de producție a energiei electrice de gaze), în lipsa unor relații comerciale de import pe termen lung, aceste importuri nu doar că vor crea grave probleme de securitate energetică a României, dar vor aduce prețuri mari pentru gazele din import. Dar dacă prețul este plafonat, pe măsură ce crește prețul la gazele din import trebuie să scadă prețul gazelor din intern pentru a se realiza dezideratul cerut de a se menține prețul constant al gazelor pe piața din România. Dar scăderea prețului gazelor din intern va aduce și mai puține noi investiții în capacități de producție, adică și mai puține gaze din intern în viitor, adică mai multe gaze scumpe din import și procesul continua până la prăbușirea sistemului de producție gaze.

• Pe măsură ce prețul gazelor din intern va scădea, exportul de gaze va crește, export care poate fi direct sau indirect, prin diferite mijloace comerciale sau prin procesarea anumitor mărfuri. Dar, exporturi mai mari de gaze înseamnă importuri mai mari de gaze, importuri mai mari înseamnă prețuri mai mici pentru gazele din intern pentru a avea un preț reglementat mic pe piața internă, dar prețuri mai mici la gazele din intern înseamnă investiții mai mici în producția de gaze, care vor aduce mai multe importuri scumpe…Vom putea interzice exportul gazelor dar, un nou infrigement se va îndrepta asupra României, adică din nou statul roman ar fi bun de plată (adică noi toți trebuie să plătim impozite mai mari și să achităm, consecințele acestei decizii).

• Reglementarea prețului la gaze va aduce și o creșetere a numărului de noi consumatori, care vor percepe, în mod fals, gazele ca fiind mai ieftine decât alți combustibili și se vor racorda la rețeaua de distribuție gaze, fapt care va duce la creșeterea consumului de gaze, gaze care vor trebui luate din import și pentru a menține prețul plafonat constant din nou va trebui să reduci prețul la gazele din intern cu consecințele prezentate deja. Mai mult această situație va fi catastrofală pentru acei clienți care ar fi avut alternative reale la folosirea gazelor și care datorită reglementării prețului la gaze pe termen scurt nu au folosit resursele optime în condiții reale, și care vor fi nevoiți în câțiva ani, pe măsură ce gazele din intern nu vor mai putea suporta subvenționarea gazelor din import, să achite prețuri mari la gaze.

• Reglementarea prețului la gaze va afecta și dezvoltarea rețelelor de transport, distribuție și a depozitelor de înmagazinare gaze, care presupun creșteri de tarife, creșteri care ar determina creșterea prețului reglementat. Astfel, se va ajunge ori la situația de a nu mai dezvolta rețeaua, cu consecințe asupra siguranței aprovizionării cu gaze a consumatorilor, ori se va pune din nou o presiune pe scăderea prețului la gazele din intern cu impact în dezvoltarea de noi capacități de producție a gazelor și creșterea importurilor.

• Reglementarea prețului va aduce și reducerea proceselor de eficientizare energetică, pe de o parte unele proiecte nu vor mai fi rentabile ținând cont de creșterea prețurilor la produse și servicii în ultimele luni și de costul cu economia realizată, iar altele nu vor fi interesante, prețul mic al gazelor face ca interesul consumatorilor în a realiza acțiuni de eficiență energetică să scadă simțitor.

1. Apreciez că o reglementare a prețului la gaze pentru 1 an, va aduce prețuri mai mari la gaze anul viitor și dat fiind că ne vom găsi în preajma unor alegeri, cu siguranță s-ar prelungii perioada de reglementare cel puțin până în anul 2025, moment în care liberalizarea ar presupune o creșetere a prețului la gazelle din intern la o valoare de cca. 300%, adică imposibil de realizat.

Așa cum s-a întâmplat și în anul 2009 (atunci când prețul gazelor a fost înghețat) și în anul  2019 (când a fost plafonat prețul gazelor naturale la populație), consumatorii au achitat pe termen scurt un preț mai mic, dar au achitat ulterior prețuri mult mai mari care au compensat și chiar depășit avantajele primite de consumatori în perioada de reglementare/plafonare, iar unii furnizori (inclusiv importatori)  au fost de fiecare dată marii câștigători ai acestor intervenții ale statului.

Reglementarea prețului la gaze, este calea sigură către câștiguri mari pentru importatorii de gaze și maximizează insecuritatea energetică a României pe termen mediu și lung.